Tot mai mulți avem opinii pe rețelele sociale, dar sunt încă puțini cei care aleg să vorbească deschis și cu orice risc despre tarele societății care ne ating, indirect, pe toți.

Cei care îndrăznesc să aibă conștiință, mai ales în funcții publice, sunt adesea blamați, marginalizați, pedepsiți de sistemul de stat, deși România are de 16 ani o lege care ar trebui să îi protejeze. Și totuși, sunt oameni care pun interesul celor mulți peste propria comoditate, peste represaliile care ar putea urma, și aleg să vorbească. Despre nosocomiale, despre cratere nevăzute în asfalt, despre banii spitalelor scurși în buzunare de manageri, despre abuz de putere, despre politizarea profundă a sistemului public.

Cazul cel mai recent e al inginerului Ștefan Neagu, care a vorbit cu Recorder despre rețeaua de șantaj gândită să scoată din funcții șefi ai direcțiilor silvice angajați prin concurs ca să facă loc oamenilor de partid. O investigație care demis săptămâna aceasta un puternic secretar de stat din Ministerul Mediului.

Câteva demisii la vârf nu pot fi, însă, decât mici victorii câtă vreme problemele rămân. Cum pot fi apărați whistleblower-ii, de unde ar trebui să înceapă politicienii să curățe blamatul sistem și de ce suntem încă, în România, mai degrabă reticenți în a declanșa alarma neregulilor de sub ochii noștri explică azi Codru Vrabie. Activist civic, trainer și consultant pentru bună guvernare, transparență și integritate în sectorul public, Codru Vrabie a fost, în 2004, printre cei care au scris legea gândită să asigure protecția avertizorilor de integritate în România.

FOTO: Alexandru Dobre/Mediafax

On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat deYouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să