ACUM 10 ANI. Funar vota legi în Parlament. Participanții la Gay Fest erau atacați cu pietre

Dacă v-ați întrebat vreodată (și chiar dacă nu v-ați întrebat!) care era treaba cu țara în urmă cu zece sau douăzeci de ani, acum aveți ocazia să aflați. În fiecare lună vom lăsa aici un scurt inventar al întâmplărilor care ne preocupau cu niște ani în urmă. Să citească fiecare și să tragă concluziile care se impun.

Așadar, iunie 2007, România:

– Adrian Năstase era trimis în judecată pentru dosarul „Mătușa Tamara”, iar martorul-cheie al acuzării era omul de afaceri Genică Boerică. Peste ani, Adrian Năstase avea să fie achitat în dosarul „Mătușa Tamara”, dar ajungea la pușcărie din cauza unor geamuri termopan. În schimb, Genică Boerică s-a descurcat mai bine: condamnat în patru dosare penale, el a fugit din țară și nu mai știe nimeni nimic de el. A scăpat Genică!

– Biroul Permanent al PNL hotăra să o trimită în Consiliul de Administrație al TVR pe cantautoarea Dida Drăgan. Vă dați seama ce era prin ședințele alea, când se enerva Dida și începea să țipe la ei?

– Comunitatea LGBT din România organiza o paradă pe străzile Bucureștiului. La Piața Unirii, participanții de la Gay Fest erau atacați de membri ai grupării Noua Dreaptă, care aruncau spre manifestanți cu pietre, roșii și pungi de gunoi. A fost nevoie de intervenția în forță a jandarmilor, s-au folosit grenade cu gaze lacrimogene și peste 120 de persoane au fost arestate. În paralel cu parada comunității LGBT, în București a avut loc și un „marș al normalității” la care participanții (îmbrăcați în costume populare și straie monahale) au scandat „Nu vrem să fim poponari!” și „Afara, afară, cu gay-ii din țară!”. Vă sună cunoscut? Vi se pare că am progresat cu ceva în acești 10 ani?

– În politică se traversa o perioadă de criză: președintele Băsescu nu se mai înțelega cu premierul Tăriceanu, iar Partidul Democrat depunea o moțiune de cenzură împotriva Guvernului. Moțiunea a căzut după ce parlamentarii de la PSD și PRM au refuzat să voteze. PRM-iștii Gheorghe Funar și Nati Meir acuzau că semnăturile parlamentarilor care au depus-o ar fi, de fapt, false. Din toată povestea, pe noi asta ne-a șocat cel mai mult: că Nati Meir și Gheorghe Funar aveau drept de vot în Parlamentul României. De ce ne șochează? Păi între timp unul a fost condamnat de mai multe ori pentru înșelăciune, iar celălalt a scris tratate de dacologie în care susține că piramidele din Egipt au fost construite de geto-daci, iar Eminescu a fost ucis prin frecții cu mercur pentru a i se fura teoria relativității. Acum ați înțeles? Cam ăștia erau oamenii care votau legile țării acum 10 ani.

– Adrian Cioroianu, ministrul de Externe al României, se făcea de râs la întâlnirea Condoleezza Rice, secretarul de stat american. Presa relata că, pe toată durata întrevederii, ministrul nostru n-a fost capabil să pronunțe alte cuvinte decât „Yes”, „Of course” și „Thank you very much”. Astăzi, Cioroianu e bine, duminicește pe banii noștri ca ambasador pe lângă UNESCO.

– La final, Sport: Viorel Hizo devenea antrenor la Ceahlăul Piatra-Neamț, iar Cristiano Bergodi prelua Rapidul. Gică Hagi era instalat, cu mare tam-tam, pe banca tehnică a Stelei. Avea să demisioneze după numai trei luni, certându-se Gigi Becali. Motivul neînțelegerilor: titularizarea atacantului Dorel Zaharia.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.