Ce trebuie să știți când vi se spune că alegerile au fost fraudate

România ultimelor zile seamănă cu o uriașă peluză de suporteri furioși în care fiecare strigă că echipa lui a fost furată de arbitru, dar aproape nimeni nu stăpânește regulile jocului de fotbal. Adversarii și arbitrii sunt întotdeauna personajele negative, deci putem să-i înjurăm și fără să știm ce e acela un off-side.

Ca și fotbalul, politica e mai mult despre emoții decât despre rațiune. Așa că fraudarea alegerilor se negociază pe marginea unor frânturi de informații împănate cu argumente emoționale. Procese-verbale cărate cu brațul, coduri QR tăiate cu foarfeca, persoane care cotrobăie în sacii cu voturi. Emoțiile ne împing să credem că frauda este evidentă. Rațiunea ne împinge să căutăm context și să înțelegem regulile după care se desfășoară întreg procesul electoral.

Ne vom concentra pe ce se întâmplă după închiderea urnelor, pentru că de aici au plecat toate controversele din ultimele zile.

Începem chiar de la ora 21.00 din ziua alegerilor, când toți președinții secțiilor de votare din țară îl anunță pe operatorul tabletei speciale aflat în încăpere (cel care vă scanează buletinul) că poate apăsa pe butonul „închidere secție”. Odată cu apăsarea butonului, secția de vot este oficial închisă, iar camera video a tabletei pornește în mod automat și înregistrează tot ce urmează să se întâmple în secție. Sunt sigilate ștampilele și sunt anulate buletinele nefolosite. Apoi, urnele sunt desigilate, sunt scoase buletinele și începe numărarea voturilor. Pe lângă înregistrarea video, procesul de numărare este supravegheat de toți cei care au dreptul să fie prezenți în încăpere:

  • președintele secției de votare și locțiitorul său (cetățeni neafiliați politic, examinați de Autoritatea Electorală Permanentă și admiși în corpul experților electorali; ei sunt trași la sorți înainte de ziua alegerilor)
  • reprezentanți ai partidelor politice înscrise în alegeri (cel mult nouă persoane)
  • observatori independenți (orice cetățean propus de o organizație neguvernamentală acreditată de Autoritatea Electorală Permanentă)
  • operator de tabletă (cetățeni care se înscriu pe site-ul Autorității Electorale Permanente, iar apoi sunt examinați și instruiți de Serviciul de Telecomunicații Speciale)

În secțiile de votare din orașele mari – unde toate partidele își trimit reprezentanți și unde există uneori și observatori independenți (între 5 și 10% din secții) – se află așadar peste zece persoane care asistă la numărarea voturilor.

Cei care ridică suspiciuni asupra sistemului vorbesc despre starea de oboseala a celor care supraveghează numărătoarea (sunt prezenți în secție de la ora 6 dimineața), despre faptul că – mai ales în zona rurală – reprezentanții unor partide pot fi foarte buni prieteni și se pot înțelege asupra unei fraude sau despre faptul că tableta care filmează poate fi obstrucționată, iar filmarea este oricum de slabă calitate.

Chiar și cu aceste amendamente, fraudarea masivă a procesului de numărare a voturilor dintr-o secție e dificil de pus în practică, mai ales în orașele mari: ar însemna ca o parte din cele 13 persoane prezente să nu fie atente sau să plece din încăpere, iar toți cei rămași să se înțeleagă între ei, să-și asume comiterea unei infracțiuni care se pedepsește cu închisoarea și să obstrucționeze camera tabletei, fapt care ar ridica suspiciuni la o eventuală verificare. Mai trebuie precizat că filmarea procesului de numărare este stocată de Serviciul de Telecomunicații Speciale și poate fi solicitată de autorități pentru a lămuri eventuale suspiciuni.

După finalizarea numărătorii, pentru fiecare categorie de vot (primar, consiliu local etc.) se completează un proces-verbal în care sunt trecute rezultatele și care este semnat de președintele comisiei, de locțiitorul său și de toți reprezentanții partidelor politice prezenți în secție. Practic, prin această semnătură confirmă cu toții că voturile au fost numărate corect și că rezultatele sunt cele trecute pe procesul-verbal.

Așa arată semnăturile de pe ultima pagină a proceselor-verbale

Pentru a elimina orice suspiciune că procesul-verbal care conține rezultatele poate fi modificat ulterior, acesta este întocmit în mai multe exemplare: unul pentru biroul electoral de circumscripție, unul pentru Judecătoria din zona unde este arondată secția și câte un exemplar pentru fiecare reprezentant al partidelor politice. Legea spune că, în urma unei cereri, aceștia au dreptul la o copie, dar nu în sensul de copie xerox, ci de tipizat pe care sunt transcrise aceleași cifre și care e semnat în original de toți membrii comisiei.

Așadar, 11 exemplare ale aceluiași proces-verbal pleacă în 11 locuri diferite. Chiar dacă cineva modifică sau înlocuiește ulterior un proces-verbal încercând să influențeze rezultatele, mai există 10 exemplare care dovedesc că procesul-verbal modificat este fals, deci tentativa de fraudare este ușor de depistat.

Procesele-verbale primite de reprezentanții partidelor sunt de obicei centralizate de partide, care își pot astfel apăra voturile de o eventuală tentativă de fraudă a adversarilor.

Acest lucru s-a întâmplat și în cazul controverselor de la Sectorul 1. Luni, când mai erau opt secții ale căror rezultate nu apăruseră pe site-ul Autorității Electorale Permanente, Clotilde Armand avea un avans de peste 1.000 de voturi, dar contracandidatul Daniel Tudorache anunța că victoria finală va fi a lui. Drept răspuns, candidata USR-PLUS a postat pe Facebook procesele-verbale ale celor 8 secții unde nu se știau rezultatele. Erau procesele-verbale primite de reprezentanții USR în secțiile respective, iar mesajul era clar: nu încercați nicio fraudă pentru că avem procesele-verbale cu numărătoarea din secție.

Mesajul era corect, iar rezultatele oficiale au confirmat cifrele din procesele-verbale deținute de USR. Este greu de înțeles de ce, cunoscând cum funcționează mecanismul electoral, Clotilde Armand a alimentat ulterior versiunea unei fraude pe care PSD ar putea să o comită prin falsificarea proceselor-verbale. Falsificarea ar fi fost inutilă chiar și în situația în care se reușea înlocuirea procesului-verbal aflat la Biroul Electoral de Sector cu o variantă falsă. Pentru că cei din USR, PNL și celalte partide care și-au trimis reprezentanți în secții aveau un exemplar din procesul-verbal întocmit imediat după numărătoare, deci frauda ar fi fost depistată foarte ușor (suspiciunea proceselor-verbale cărate cu brațul a fost explicată de Recorder aici).

Ne întoarcem în secția de vot, unde, după încheierea proceselor-verbale care consfințesc rezultatele, operatorul de tabletă purcede la scanarea acestora pentru a fi încărcate pe serverul Autorității Electorale Permanente (pot fi consultate aici). Tableta nu permite scanarea decât după ce citește codul QR tipărit pe fiecare filă, rolul acestui cod fiind acela de a ordona fiecare proces-verbal în ordinea și la secțiunea corectă. De exemplu: fila 1/4, primar de sector sau fila 4/4 consiliu local. Codurile QR nu pot influența în niciun fel rezultatele încărcate în serverul AEP, iar fraudarea rezultatelor prin decuparea și înlocuirea acestor coduri este imposibilă (o analiză mai largă a suspiciunilor pe această temă a fost publicată de Recorder aici).

Întrucât scanarea proceselor-verbale nu generează altceva decât o poză și nu înseamnă o copiere digitală a cifrelor înscrise pe procesele-verbale, după scanarea acestora se purcede la introducerea manuală a rezultatelor în tableta specială. Este un nou moment care poate produce suspiciuni de fraudă, mai ales că au fost semnalate cazuri în care un candidat figura cu 0 voturi pe serverul AEP deși avea peste 300 de voturi în procesul-verbal. Asta înseamnă că operatorul de tabletă a introdus greșit cifrele din procesul-verbal și întrebarea e dacă a fost o eroare umană sau o tentativă de fraudă. Nu avem un răspuns, dar avem o presupunere: operatorul de tabletă care introduce datele știe că toți reprezentanții din secție dețin un exemplar al procesului-verbal și a doua zi pot să verifice online dacă datele partidului din care fac parte au fost încărcate corect. Șansele ca frauda pe care o comite să fie descoperită sunt uriașe, așa că este inexplicabil de ce ar risca un dosar penal. Eroarea umană este varianta mult mai plauzibilă.

După introducerea datelor, operatorul de tabletă așteaptă ca sistemul informatic să-i confirme că totul este în regulă și dacă această confirmare (numită cheie de verificare) vine, apasă butonul „finalizare proces electoral”. Datele din tabletă sunt încărcate astfel direct pe serverul Autorității Electorale Permanente. Mai departe, președintele secției, însoțit de un reprezentant al Ministerului de Interne, pleacă cu sacii în care se află voturile și restul documentelor și îi predă la biroul electoral de circumscripție (orice unitate administrativă este o circumscripție: comună, oraș, municipiu, sector). Sacii colectați de la toate secțiile din circumscripție sunt depozitați într-o cameră specială, sigilată și păzită 24 de ore din 24 de reprezentanți ai Jandarmeriei. Cheia de la această cameră stă la șeful biroului de circumscripție sau la locțiitorul său (aceste funcții nu pot fi ocupate decât de juriști înscriși în corpul experților electorali).

Există, însă, și situații în care o secție de vot nu se poate închide deoarece sistemul informatic instalat pe tableta specială depistează o eroare în procesul de vot. Exemplu: la secția 141 din Sectorul 1 al Capitalei, cifrele stabilite în urma numărătorii au indicat două voturi mai puține găsite în urnă decât semnăturile de pe liste (alegători care s-au prezentat la vot).

În astfel de situații, președintele se prezintă la biroul de circumscripție cu sacii în care se află voturile și cu procesul-verbal încheiat după numărătoare și anunță că secția n-a putut fi închisă deoarece tableta a indicat o eroare. De obicei, în fiecare circumscripție există câteva secții care rămân neînchise, așa că în ziua următoare comisia biroului de circumscripție, împreună cu președinții secțiilor respective și cu reprezentanți ai partidelor implicate în alegeri, fac o reverificare a voturilor pentru a depista unde s-a produs eroarea. Reverificarea presupune intrarea în camera unde sunt depozitați sacii cu voturi, identificarea sacului de la secția care trebuie verificată și extragerea acestuia. Intrarea în această cameră nu se poate face fără juristul care conduce biroul de circumscripție și care răspunde pentru corectitudinea acestor operațiuni. Doar el are cheia de la cameră și dreptul de a-i cere jandarmului de la ușă să desfacă sigiliul.


Imaginile prezentate de Antena 3, în care procurorul Nicolae Sprîncu (președintele Biroului Electoral Sector 1) intră în camera în care se află sacii cu voturi însoțit de reprezentanții USR, face parte dintr-o astfel de verificare. Intrarea magistratului care conduce biroul electoral în camera cu voturi nu este o fraudă, ba dimpotrivă: este parte a procesului de verificări suplimentare care încearcă să lămurească orice suspiciune de fraudă sau eroare produsă într-o secție de vot. (Recorder a explicat cazul acestor imagini aici).

Să presupunem totuși, așa cum s-a invocat în unele emisiuni tv, că membrii USR pătrunși în sala cu voturi ar fi furat niște saci și i-ar fi înlocuit cu alții care conțineau voturi falsificate în favoarea lor. Cei de la PSD aveau propriile exemplare din procesele-verbale încheiate în secții imediat după numărătoare, deci ar fi putut să depisteze ușor falsificarea rezultatelor.

Revenind la desfășurarea procesul electoral, după efectuarea verificărilor și îndreptarea erorilor (partidele au reprezentanți și în biroul de circumscripție care face aceste verificări), secțiile blocate sunt închise și rezultatele sunt trimise către Biroul Electoral Municipal (în cazul Capitalei) sau către Biroul Electoral Județean (în restul țării). Acestea verifică și validează datele primite (inclusiv cu participarea unor angajați ai Institutului Național de Statistică) și le trimite la Biroul Electoral Central, care are misiunea de a valida rezultatele finale ale alegerilor.


CÂTEVA CONCLUZII

  • Fără a fi perfect, sistemul electoral din România are o structură coerentă, cu multe mecanisme de control care fac ca fraudele să fie foarte greu de pus în practică la scară largă. Ca să putem discerne între o manipulare și o suspiciune de fraudă întemeiată, trebuie să facem efortul de a înțelege cum funcționează sistemul.
  • Bine organizat în teorie, sistemul electoral depinde totuși și de factorul uman pentru a funcționa impecabil. Personalul din comisiile electorale este, în multe cazuri, slab pregătit și asta duce la apariția unor erori. Iar când erorile umane devin prea numeroase, se alimentează suspiciunile de fraudă. De asemenea, trebuie precizat că sistemul e mult mai vulnerabil în mediul rural, unde comisiile din secții sunt mai puțin numeroase decât în orașe, observatorii independenți sunt mai rari, iar șansele ca membri comisiei să se cunoască între ei cresc considerabil. Fraudarea nu este imposibilă, dar este ulterior ușor de depistat.
  • Toate instituțiile statului implicate în organizarea procesului electoral, în frunte cu Autoritatea Electorală Permanentă, ar trebui să comunice mai bine și să iasă cu poziții oficiale în care să lămurească toate suspiciunile apărute în spațiul public. Această comunicare a fost inexistentă în ultima săptămână.
  • Suspiciunile de fraudă lansate de partidele politice sunt, de cele mai multe ori, niște simple fumigene care ascund calcule politice și care împiedică o dezbatere despre adevăratele lacune ale sistemului electoral. După votul de duminică, în spațiul public s-a discutat mai mult despre codurile QR inscripționate pe procesele-verbale decât despre problema flotanților mutați dintr-o comună în alta pentru a influența rezultatul alegerilor. Cea mai vulnerabilă parte a procesului electoral este, de fapt, înainte de închiderea urnelor.
  • Fiecare dintre noi se poate implica în desfășurarea procesului electoral. Dacă nu aveți apartenență politică, vă puteți înscrie pentru poziția de președinte de secție sau de locțiitor, pentru operator de tabletă sau observator independent. Dacă sunteți membru al unui partid, puteți face parte din comisia unei secții ca reprezentant al acelui partid. Decât să stăm pe margine și suspectăm fraude la tot pasul, e mult mai constructiv să ne implicăm în desfășurarea procesului electoral, să contribuim la desfășurarea corectă a alegerilor și să înțelegem cum funcționează acest proces participând la el în mod direct.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.