Investigații 25 ianuarie 2023

Mașinăria imobiliară a primarului din Sinaia. Lucian Bode, ultimul ei client

Primarul unui oraș simbolic al României dă o lecție întregii țări despre ce înseamnă îndrăzneala acumulată prin conservarea puterii vreme de aproape două decenii: reinventează harta zonei istorice a localității pe care o conduce și-și construiește o vilă într-un loc ultracentral al acesteia.
Numele lui e Vlad Oprea, are 54 de ani, iar pe ultimii 18 i-a petrecut în funcția de primar al localității Sinaia, ca reprezentant al Partidului Național Liberal (PNL).
Vila pe care Oprea și-o ridică în „centrul centrului” orașului Sinaia reprezintă încununarea unui lanț de operațiuni financiaro-administrative care subîntind o tranzacție cu zeci de mii de euro purtați „la sacoșă” și o retrocedare pe care el însuși a aprobat-o, în condiții obscure.
Banii purtați „la sacoșă” și retrocedările de care, în final, beneficiază familia sa sunt două dintre elementele frecvent întâlnite în afacerile derulate de cooperativa imobiliară în care e angrenat primarul din Sinaia împreună cu rudele, afinii și apropiații acestora. Afaceri ale căror rate ale profitului tind către 400 la sută.
În cursul anului trecut, prăvălia imobiliară a familiei Oprea l-a servit cu un teren și pe unul dintre cei mai puternici colegi de partid ai primarului. Este vorba despre secretarul general al PNL, ministrul de Interne, Lucian Bode. Terenul provenea dintr-o pădure administrată de Romsilva, ai cărei arbori fuseseră rași sub pretextul amenajării unui „complex sportiv”, care nu a mai fost realizat niciodată.
Bode a cumpărat terenul cu un discount pe care cooperativa primarului din Sinaia rareori îl acordă. A plătit pentru el cu circa 40 la sută mai puțin decât prețurile cu care sunt tranzacționate proprietățile din aceeași zonă.
Pe lângă faptul că jonglează cu bunuri în valoare de sute de mii de euro, decupate din teritoriul orașului Sinaia, familia primarului coordonează și alte afaceri. O pensiune de lux (care încalcă legea cu nonșalanță), o benzinărie, spații de producție date în chirie și – „nava amiral” a tuturor acestor întreprinderi – o societate de construcții dotată cu stație de betoane. Societate care își oferă serviciile celor care, indiferent de ce ar construi în oraș, trebuie să obțină undă verde de la același primar Vlad Oprea.
Primarul din Sinaia nu a vrut să stea de vorbă cu noi în mod personal și nu a răspuns nici la întrebările pe care i le-am adresat pe cale instituțională, prin intermediul biroului de presă al Primăriei.
Refuzul său, aparent categoric, a fost unul în trepte. La câteva săptămâni după ce am trimis mai multe seturi de întrebări pe adresa instituției, un apropiat de-al său ne-a propus o întâlnire de curtoazie, în scopul unei mai bune „cunoașteri reciproce”. Am respins această propunere, care punea în discuție relația standard politician-ziarist, și l-am contactat personal pe primar, moment în care acesta ne-a acuzat că articolul pe care îl documentam este unul „trunchiat” și „plătit”. Oprea nu s-a simțit dator să explice nici în ce constă trunchierea, nici ce dovezi are că articolul este unul „plătit”. După ce a vânturat aceste epitete, a pus punct dialogului și a închis telefonul.
Ministrul Lucian Bode a ignorat, la rând lui, apelurile și mesajele noastre.

AGRESIUNE ASUPRA UNUI PEISAJ ISTORIC

În pădurea care mărginește Mănăstirea Sinaia, într-un peisaj în care mâna omului a evitat, până acum, să deranjeze natura, se ridică o vilă.

Construcția care marchează această premieră urbanistică aparține primarului din localitate. Pentru acuratețe, nu lui direct, ci unei societăți comerciale a mamei lui, în vârstă de 81 de ani.

Colțul de natură pe care excavatoarele l-au sfâșiat pentru a face loc acestei reședințe a fost ales cu mâna. La o sută de pași, în lateral, față de Mănăstire și la alți o sută de pași, în amonte, față de Cazinoul emblematic al orașului.

Dacă am privi localitatea prin filtrul jocurilor de Monopoly, aici i-am putea stabili zona imobiliară zero. În imediata apropiere a parcului central „Dimitrie Ghica”, pe treapta primeia dintre terasele amfiteatrului pe care se desfășoară cartierul istoric.

Este un amplasament atât de select încât, prin simplele lui coordonate, respiră ostentație. E ca și cum primarul din București și-ar construi o casă în fața Arcului de Triumf. Sau ca și cum primarul Brașovului și-ar ridica o vilă alături de Biserica Neagră.

În urmă cu câțiva ani, terenul pe care astăzi se înalță această construcție încă mai aparținea statului român.

La pâlcul lui de vegetație, se ajungea pășind pe o alee de pământ, care se strecura printre zidul de piatră al Mănăstirii Sinaia și o râpă care plonjează în albia pârâului Peleș.

Astăzi, când aici se ridică vila primarului, aleea a devenit stradă, cu borduri, trotuare și felinare. Iar limba ei de asfalt se derulează cale de aproximativ cincizeci de metri, pătrunde în adâncul pădurii și ajunge la unica destinație căreia îi e de folos: proprietatea celui care conduce orașul.

Aspectul acestei străzi „înainte” și „după”. Singurii riverani cărora semnul rutier din imagine le dă voie să pătrundă cu mașina sunt membrii familiei Oprea. Nu există altă clădire particulară pe această stradă înfundată. Și nu există nici spațiu unde ea ar putea să apară.

Cum a ajuns acest teren valoros, situat în „epicentrul” istoric al localității Sinaia, să servească drept lot de casă pentru familia primarului Oprea?

Printr-o succesiune de operațiuni administrativ-financiare care subîntind o retrocedare obscură și o tranzacție făcută cu bani purtați la sacoșă.

„URMAȘUL” LUI TITULESCU

În anul 2001, un pretins moștenitor al fostului ministru de externe Nicolae Titulescu (1882 -1941) a depus la Primăria Sinaia o cerere prin care solicita să i se retrocedeze un teren de 800 de mp din această localitate; teren care ar fi aparținut, în perioada antecomunistă, eminentului om politic român.

Pentru un motiv neelucidat încă, primarul de la vremea respectivă – altul decât cel de acum – nu a dat curs acestei revendicări.

În 2014, primarul actual – aflat, deja, de zece ani în funcție – a scos de la sertar cererea respectivă și i-a comunicat solicitantului că restituirea fostei „proprietăți Titulescu” era posibilă.

Nu pe amplasamentul original, care ar fi devenit, între timp, indisponibil, ci, prin compensație, la alte două adrese.

Terenurile oferite în compensație nu măsurau însă 800 de mp, cât pretinsese autorul revendicării.

Ci mai mult decât dublu: 1.700 de mp!

Unul dintre ele, în suprafață de 500 de mp, se găsea în imediata vecinătate a Mănăstirii Sinaia, într-o zonă neatinsă până atunci de construcții particulare.

„Moștenitorul lui Titulescu” a acceptat această ofertă și a devenit, astfel, proprietarul pământului pe care îl revendicase.

A fost revendicat un teren de 800 de mp de pe strada Răscoalei și au fost oferite „în compensație” un teren de 1.200 de mp de pe Calea Codrului și un teren de 500 de mp de pe aleea Teodor Neculuță (lângă Mănăstire). Nota bene: orașul dispune de numeroase terenuri în această zonă, numită „Furnica”, pe care consiliul local și primarul le scot sistematic la vânzare. Prin urmare, terenurile alese pentru această „compensație” au fost două dintre multele care ar fi putut fi selectate.

Punând între paranteze aritmetica deformată prin care 800 de mp au fost compensați cu 1.700 de mp, interesantă este identitatea beneficiarului acestei retrocedări.

Îl cheamă Vlad Antoniade și are 81 de ani. Legătura lui cu Titulescu nu este una de sânge, ci de înrudire prin alianță. O „alianță” care s-a șubrezit însă foarte tare înainte de plecarea diplomatului din lumea aceasta.

Propriu-zis, bunica lui Antoniade a fost una dintre surorile celei față de care Titulescu a intentat divorț înainte de moarte.

Și pe care, de altfel, a și exclus-o din ultimul său testament, redactat în martie 1940, la Paris.

Legătura de afinitate dintre Nicolae Titulescu și Vlad Antoniade, traversând vârstele a trei generații. (Nota bene: Ecaterina Titulescu a avut doi frați și patru surori. Antoniade e unul dintre mulții ei nepoți). SURSA INFORMAȚIILOR: George G. Potra – „Nicolae Titulescu, un mare român, un mare contemporan”.

Prin urmare, cel puțin la prima vedere, Antoniade nu avea nici calitatea de succesor legal, nici pe cea de succesor testamentar al lui Titulescu, astfel încât să poată pretinde restituirea terenului din Sinaia.

Și nu numai la o primă vedere. Ci chiar și după o analiză aprofundată, semnată de istorici.

Potrivit lui George G. Potra, considerat cel mai important cunoscător al biografiei lui Titulescu, Antoniade nu ar fi avut niciun drept asupra bunurilor fostului ministru de Externe al României. Bunuri pe care a căutat însă să le „recupereze”, în mod insistent, după 1990.

Potra a scris explicit, în cărțile lui, despre acest lucru.

O PUNGĂ CU BANI PLIMBATĂ DINTR-O MÂNĂ ÎN ALTA

Lăsând în suspensie și enigma legitimității de care această persoană s-a prevalat ca să formuleze revendicarea proprietății de la Sinaia, remarcabil este ce s-a întâmplat mai departe cu terenul de 500 de mp, „retrocedat” lângă Mănăstire.

La o dată rămasă obscură, pe care nu știm să o plasăm cronologic decât vag, în intervalul 2014-2015, Antoniade a vândut respectivul teren.

Nu l-a vândut însă oricui, ci unui individ care, la vremea aceea, făcea parte din aparatul funcționăresc al orașului. Mai exact, era directorul domeniului schiabil din Sinaia.

Tranzacția aceasta, în toate datele ei știute, este cel puțin dubioasă. În actul de vânzare-cumpărare, pe care îl puteți citi AICI, scrie că prețul plătit a fost de 43.500 de euro.

Banii nu au fost însă achitați într-un cont bancar. Ci cash, în bancnote, data la care bancnotele ar fi fost înmânate nefiind precizată.

43.500 de euro, la pungă, așadar, mutați dintr-o mână în alta, într-un moment calendaristic suspendat în neant!

La câteva zile după ce a notarizat acest act de vânzare-cumpărare cu repere care plutesc în ceață, directorul domeniului schiabil a trebuit să îndeplinească o mică obligație legală. Să-și publice declarația de avere.

S-a achitat de ea, numai că, completând respectivul formular tipizat, a omis să menționeze tocmai terenul din Sinaia. Oficializase această tranzacție cu doar câteva săptămâni în urmă și, într-o perioadă atât de scurtă, reușise, pur și simplu, să uite de ea…

O CARTE DE IDENTITATE „PIERDUTĂ”

Pe cumpărătorul din această afacere cu un pronunțat iz de scamatorie imobiliară îl cheamă Dragoș Gladcă. Are 48 de ani și locuiește în Brașov.

Între timp, a plecat de la domeniului schiabil din Sinaia. Chiar dacă nu mai lucrează în acest oraș, încă există localnici care își amintesc foarte bine de el. Dacă nu de el, personal, măcar de renumele lui.

Cel care i-a fost șef – cât timp a fost încadrat la serviciul de îngrijire a pârtiilor – spune că primarul, în mod direct, a fost cel care a propus angajarea lui, în 2013. Vlad Oprea l-ar fi recomandat cu aceste cuvinte: „E o persoană în care am mare încredere”.

Proprietarul unei spălătorii din Sinaia, fost „om de casă” al primarului, confirmă că Vlad Oprea avea, într-adevăr, mare încredere în Gladcă. Dar adaugă că încrederea aceasta trecea mult dincolo de responsabilitățile pe care Gladcă le primise la domeniul schiabil.

Potrivit acestei persoane, Gladcă ar fi fost implicat în tot felul de operațiuni imobiliare pe care primarul le-ar fi derulat pe numele lui.

Altfel formulat, Gladcă ar fi fost ceea ce, în jargonul infracționalității, se numește „o săgeată”, „un om de paie”; un interpus pe care Vlad Oprea îl folosea pentru a-și ascunde prezența în afacerile pe care avea interesul să le desfășoare în condiții de confidențialitate.

Proprietarul spălătoriei din Sinaia – pe numele lui, Emil Nenciu – spune că a participat el însuși la perfectarea unor formalități administrative, realizate, de fațadă, pe numele lui Gladcă, la rugămintea familiei primarului din Sinaia.

Întâmplător, chiar la unele referitoare la terenul de lângă Mănăstire. Cel care l-a rugat să se ocupe de aceste proceduri birocratice a fost cumnatul primarului, care, împreună cu sora primarului, îi este naș de cununie.

Un mesaj de WhatsApp, pe care Emil Nenciu afirmă că l-a primit de la cumnatul primarului. În mesaj, apare o copie de pe buletinul lui Gladcă, care ar fi trebuit folosită la niște proceduri administrative în care acesta era implicat de ochii lumii. Adresa „Aleea Teodor Neculuță nr. 3-5” este cea a terenului de lângă Mănăstire.

Indiferent de valoarea de adevăr a acestei mărturii, care poate fi suspectată de subiectivism, un lucru este cert. După câțiva ani de la retrocedarea pe care i-a aprobat-o presupusului moștenitor al lui Titulescu și de la tranzacționarea cu bani „la pungă” a terenului localizat lângă Mănăstirea Sinaia, primarul a început să manifeste foarte multă preocupare față de respectivul amplasament.

Preocuparea a fost atât de intensă încât a făcut ca, dintr-un apendice de pământ al localității, ulița la capătul căreia se găsea terenul în cauză să devină stradă.

O stradă cu netezimea unei mese de biliard, care se întindea pe aproximativ cincizeci de metri și care reușea performanța să nu ducă absolut nicăieri.

TERENURI VÂNDUTE DE PRIMĂRIE LUI GLADCĂ

Preocuparea administrației locale față de zona în care se găsea „proprietatea Gladcă” nu s-a oprit aici.

În aceeași perioadă în care primarul construia o stradă care nu ducea nicăieri, cumnatul primarului — președinte al comisiei de urbanism din consiliul local — propunea înstrăinarea din patrimoniul orașului a unor parcele învecinate cu „proprietatea Gladcă”.

După organizarea unor licitații la care n-a participat decât fostul director de la domeniul schiabil, parcelele respective – însumând alți 500 de mp – au fost cumpărate, inevitabil, tot de acesta.

De fapt, nu chiar de Gladcă în carne și oase.

Ci de o mandatară a lui, care era angajată la firma de construcții a familiei Oprea, Privacons SRL, deținută, în acte, de mama primarului.

Rezumând, fază cu fază, suita acestor fapte administrative în care interesele lui Gladcă și interesele primarului se suprapun până la indistincție:

la propunerea cumnatului său, primarul scotea la vânzare terenuri din proprietatea orașului;
un fost director de la domeniul schiabil – angajat în poziția aceasta la indicația lui expresă – le cumpăra;
dar, ca să nu se obosească cu drumurile la notariat, era reprezentat de o salariată a mamei primarului.

Terenul lui Gladcă – extins, în felul ăsta, până la suprafața de 1.000 de mp – a continuat să aparțină acestuia în toată perioada în care au fost obținute autorizațiile pentru construirea vilei care astăzi poate fi văzută înălțându-se la o aruncătură de băț de Mănăstire și de Cazinou.

După ce toate aprobările au fost eliberate, Gladcă a vândut terenul către firma mamei primarului. Nici de data asta, însă, n-a bătut el, personal, drumul până la notariat. L-a reprezentat aceeași salariată a mamei primarului.

Cu alte cuvinte, firma Privacons a cumpărat terenul de la Gladcă, Gladcă însuși fiind reprezentat, la semnarea actului de vânzare-cumpărare, de o angajată a Privacons.

Acest transfer final de proprietate a fost făcut la prețul de 300 de euro pe mp. De această dată, plata nu a mai constat în bancnote transportate vrac, „la sacoșă”, ci a fost virată într-un cont bancar.
(Între timp, jongleriile de nivelul acesta, cu pungi de bani cash, deveniseră prohibite prin lege).

Lucrările de construire a vilei au început anul trecut. În ultimele douăsprezece luni, șantierul acesta, care a fost, încet-încet, strecurat în inima unui peisaj istoric, a avansat în ritm de galop. Acum, că pădurea care îi atenuează stridența și-a pierdut frunza, privirea poate să îl cuprindă până la ultima grindă.

Silueta agresivă a vilei, locul ultracentral în care a fost implantată (în calea miilor de turiști care urcă de la gară la Peleș), strada care a fost inventată special pentru ea, încrengătura juridică prin care terenul a fost scos, progresiv, din proprietatea orașului fac ca această construcție să pară mai degrabă un simbol cultural decât un obiect de arhitectură.

O definiție – condensată în fier și beton – a conceptului românesc de administrație publică locală.

Vila primarului și vecinătățile ei, cu o mare valoare istoric-arhitecturală, pot fi văzute în clipul de mai jos, filmat cu drona în această toamnă.

UN APARTAMENT PENTRU NEPOATA PRIMARULUI

Ipoteza conform căreia Gladcă ar fi „o săgeată” a primarului – așa cum susține proprietarul spălătoriei din Sinaia – e întărită de exemplul unei alte operațiuni imobiliare la capătul căreia poate fi găsită, în calitate de beneficiară, familia Oprea.

O operațiune ale cărei secvențe sugerează, și în acest caz, existența unor tranzacții fictive.

E vorba de o afacere al cărei „pot” a fost ceva mai mic decât cel precedent. A constat într-un apartament de două camere, situat într-un complex rezidențial nou, construit cu aprobarea primarului, într-o zonă liniștită a orașului.

După recepția complexului rezidențial, petrecută în 2009, apartamentul respectiv a fost plimbat, ca o ștafetă, prin mai multe mâini, la niște prețuri derizorii, până a ajuns la nepoata primarului, care l-a vândut, în ceea ce o privește, la prețul lui real.

Una dintre aceste mâini a fost a lui Gladcă. Propriu-zis, Gladcă a cumpărat apartamentul cu 10.000 de euro – bani cash! – și i l-a vândut nepoatei primarului contra echivalentului a 15.000 de euro!

În final, aceasta l-a revândut de cinci ori mai scump.

Suita suprarealistă a tranzacțiilor făcute cu acest apartament poate fi urmărită în ilustrația de mai jos.

Fabrica de bani a familiei Oprea, într-un singur exemplu. Un apartament dintr-un complex rezidențial nou este plimbat între mai mulți proprietari (printre care și Gladcă), la prețuri derizorii, până ajunge la nepoata primarului, care îl vinde mai departe la prețul lui real.

(În 2020, atunci când a beneficiat de roadele acestui „mic” tun imobiliar, nepoata primarului — pe numele ei complet, Bianca Andreea Maria Bîrsan — lucra la Secretariatul General al Guvernului.

Fusese angajată în acest oficiu la vârsta de doar 24 de ani, la scurt timp după ce Partidul Național Liberal o demisese pe Viorica Dăncilă de la Palatul Victoria și-l instalase în locul ei pe Ludovic Orban).

MODUL DE LUCRU

Operațiunile descrise mai sus au câteva elemente cheie, care se repetă în mod sistematic în afacerile familiei primarului din Sinaia:

bunuri intrate recent în morișca tranzacțiilor imobiliare, prin decizii de retrocedare aprobate de primar însuși ori prin autorizații de construire emise de acesta;
plăți cu o trasabilitate precară, făcute în bani cash;
transferuri de proprietate realizate la niște prețuri neplauzibile, lipsite de sens din punct de vedere economic;
angajați din administrația locală jucând rolul de curea de transmisie între proprietarii inițiali ai respectivelor bunuri și familia primarului.

În ilustrațiile de mai jos, puteți vedea alte câteva serii de tranzacții dubioase, care i-au avut ca beneficiari pe membrii familiei Oprea.

1. Aici, regăsim un personaj prezent și pe firul de vânzări al apartamentului menționat anterior. Îl cheamă Cezar Bațu și este un cârciumar local. Cum se poate vedea, Bațu reușește performanța de a cumpăra cu 20.000 de euro un teren care abia fusese retrocedat pentru a-l revinde cu 8.000 de euro către sora primarului.

2. Aici, nașul de cununie al surorii primarului cumpără ieftin un teren proaspăt retrocedat (în echivalent, 40 de euro/mp), pe care îl revinde – și mai ieftin (30 de euro/mp) – mamei primarului. Într-un final, aceasta îl vinde, în ceea ce o privește, la prețul pieței, 120 de euro/mp.

3. Aici, mama primarului primește, ca donație (!), în septembrie 2022, un teren din partea părinților celui de care fiica sa divorțase cu câteva luni în urmă. În ceea ce îi privește, aceștia îl cumpăraseră la o valoare derizorie la puțin timp după ce fusese retrocedat.

O operațiune imobiliară turnată pe același calapod — ale cărei fructe au fost, de asemenea, recoltate recent — a avut ca obiect un teren din cartierul Cumpătul, situat nu departe de Casa Memorială „George Enescu”.

E vorba de un teren în suprafață de 1.000 de mp, cu un amplasament relativ impropriu pentru o dezvoltare imobiliară. Se găsește pe marginea căii ferate București-Brașov, în vecinătatea unor linii de înaltă tensiune, pe patul umed al unui sol mlăștinos.

În 2012, la doi ani după ce fusese retrocedat, a fost cumpărat de un către un tânăr funcționar al Primăriei Sinaia — care abia câștiga 1.500 de lei pe lună și care nu avea niciun fel de proprietate pe numele lui, cu excepția unui automobil bun de dat la casat.

Funcționarul a plătit pentru el 10 euro pe mp. Bani cash, pe care afirmă că i-ar fi obținut cu împrumut. Mai departe, a păstrat terenul așa cum l-a primit, până în 2021, când l-a vândut firmei mamei primarului, cu 65 de euro pe mp.

Expresia „l-a vândut” poate fi așezată între ghilimele, fiindcă nu e clar dacă banii aceștia au intrat vreodată în conturile respectivului funcționar.

(La câteva săptămâni după această vânzare, în declarația lui de avere nu figura nici urmă de ei, iar funcționarul scria că nu este titularul niciunui cont bancar).

Funcționarul care apare în suita acestor tranzacții, pe numele lui, Cătălin Țicu, poate fi văzut în acest cadru video din 2017, în timp ce anima un miting de protest în curtea Primăriei Sinaia. Mitingul era îndreptat împotriva unui procuror DNA, care îl ancheta în momentul respectiv pe primarul Vlad Oprea.

Filmul terenului descris mai sus nu se termină însă aici. În anumite privințe, filmul acestui teren abia acum începe.

Un an mai târziu, în ianuarie 2022, firma mamei primarului l-a vândut mai departe către o companie din grupul imobiliar Novum. Prețul a fost de patru ori mai mare decât cel al tranzacției anterioare: 250 de euro pe mp.

Fusese cumpărat — să ne amintim! — cu 10 euro în 2012 și iată-l, zece ani mai târziu, vândut cu 250 de euro pe mp. O multiplicare de 25 de ori a valorii unui bun imobiliar, greu de asimilat oscilațiilor naturale de pe această piață.

Compania care a plătit acești bani — în total, un sfert de milion de euro — se cheamă Fapaco.

La câteva luni după ce a deschis larg baierele pungii în fața mamei primarului, Fapaco a câștigat o licitație organizată de primar – la care a participat de una singură.

Licitația aceasta – finalizată în mai 2022 – a avut o miză strategică. A constat în concesionarea, pentru o perioadă de 49 de ani, a două hectare de teren, amplasate pe serpentinele care duc la Cota 1.400, în vederea amenajării unui aqua park.

Investiția este estimată la peste 10 milioane de euro.

Ținând cont de această succesiune de operațiuni economice — azi, virare a unui sfert de milion de euro către mama primarului, poimâine, câștigare a unei licitații organizate de primar, în condițiile unei participări solitare — i-am adresat patronului Fapaco, Cosmin Fleancu, o întrebare care se impune de la sine.

Și anume dacă, achiziționând cu 250 de euro pe mp terenul de lângă calea ferată, i-a transmis lui Vlad Oprea o șpagă în formă disimulată, pentru a fi ajutat să câștige licitația pe care primarul urma să o organizeze puțin mai târziu.

Patronul de la Novum a întâmpinat întrebarea noastră cu exclamația „Doamne, ferește!”.

Contorsiunile financiare ale acestui ultim lanț de tranzacții sunt mai complicate decât poate fi explicat în câteva fraze. Cum se poate vedea, ca și în alte cazuri, prezentate anterior, a treia dintre verigile acestui lanț de proprietari a cumpărat terenul la un preț mai mare decât cel cu care i l-a vândut mai departe funcționarului de la Primărie.

Deși capacitatea familiei Oprea de a cumpăra ieftin și de a vinde scump nu mai trebuie demonstrată, un succint exemplu suplimentar merită trecut în revistă.

În 2019, firma mamei primarului a cumpărat de la Primărie o fâșie de 150 de mp, din cartierul Furnica, localizată la adresa Calea Codrului nr. 24, pe care a alipit-o unui teren mai mare, deja existent.

Doi ani mai târziu, a revândut-o, la pachet cu terenul deja existent, cu de cinci ori mai mulți bani decât cei cu care o cumpărase. A făcut în felul ăsta un profit de 35.000 de euro, pe seama orașului. Un simplu mărunțiș, la scara la care învârte banii această familie, însă un mărunțiș spectaculos prin directețea metodei cu care a fost obținut.

UN CHILIPIR PENTRU MINISTRUL BODE

În ciuda faptului că a avut un an plin, Lucian Bode și-a găsit timp, vara trecută, să dea o fugă până la Sinaia și să cumpere un teren de la tejgheaua imobiliară a familiei Oprea. FOTO: Octav Ganea / Inquam Photos.

Dacă e să găsim terenuri vândute ieftin de prăvălia imobiliară a familiei Oprea, trebuie să căutăm mult.

Și să ne îndreptăm privirea spre acei colegi de partid ai primarului care dețin funcții importante în stat. Cum ar fi, de exemplu, ministrul de Interne.

Vara trecută, cooperativa imobiliară a familiei Oprea l-a servit cu un lot de casă, de 500 de mp, pe Lucian Bode. Terenul se găsește tot în cartierul Cumpătul, într-o poiană însorită în care crește, lent, un ciorchine de vile.

Spre deosebire de celelalte, trecute în revistă până acum, terenul ajuns la Bode nu provine nici dintr-o retrocedare, nici dintr-o parcelă decupată, prin vânzare, din patrimoniul orașului.

Însă, ca toate celelalte, provine de la stat. Mai exact, dintr-un schimb cu Romsilva.

În 2008, o firmă abia înființată a oferit la schimb câteva hectare de fâneață din comuna Telega (Prahova) și a primit de la Regia Națională a Pădurilor un hectar în Sinaia. Motivația oficială sub care a decurs acest schimb a fost că societatea respectivă ar fi urmat să amenajeze în Cumpătul un „complex turistic sportiv pentru întreținere și recuperare”.

Deși arborii cu care terenul era acoperit au fost doborâți până la ultimul, complexul nu a mai fost construit niciodată. Mai mult decât atât, la doi ani după realizarea schimbului „pădure contra fâneață”, terenul din Cumpătul a fost fragmentat, o jumătate din suprafața lui fiind înstrăinată, progresiv, în mai multe direcții.

Una dintre aceste „direcții” a fost chiar familia primarului.

Astfel, în 2011, cumnatul primarului a cumpărat, la un preț de „dumping”, o zecime din terenul cu această proveniență. Propriu-zis, el și soția lui, sora primarului, au plătit pentru el 20 de euro pe mp.

Timp de unsprezece ani, terenul a rămas neatins. Anul trecut, cei doi – abia divorțați – i-au vândut lui Bode o jumătate din acest lot.

Prețul a fost unul mai mult decât amical. Bode a trebuit să scoată din buzunar 60 de euro pe mp.

Faptul că prețul a fost unul „amical” nu e o judecată de valoare aruncată la întâmplare.

În perioada recentă, terenuri din aceeași zonă au fost vândute cu prețuri de peste 100 de euro pe mp. Dincolo de aceste câteva repere, care pot fi culese de pe piața liberă, mai există un reper, care dezvăluie că terenul vândut de familia Oprea către ministrul Bode a fost, într-o proporție considerabilă, un cadou.

În mod ironic, un reper pus la dispoziție de „birocrația” desfășurată în cadrul unei anchete penale.

În anii din urmă, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a instituit sechestru pe un teren lipit de cel al lui Bode și, în cursul acestei proceduri, l-a evaluat la 87 de euro pe mp. Estimarea datează din 2016.

(De remarcat că sechestrul a fost îndreptat împotriva firmei care a beneficiat de schimbul funciar cu Romsilva — cercetată, mai nou, pentru pagube de sute de mii de euro provocate bugetului de stat prin infracțiuni economice).

Poziționarea terenului de 500 de mp, cumpărat de Bode de la familia primarului din Sinaia (Strada Zamora nr. 55). Cum se poate vedea, Vlad Oprea a preluat, tot de la sora sa, un lot alăturat, de aceleași dimensiuni, la un preț și mai mic, de 40 de euro/mp.

REACȚIILE CELOR INVOCAȚI ÎN ARTICOL

Primarul Vlad Oprea a refuzat să răspundă la orice fel de întrebări venite din partea Recorder.
Dincolo de întrebările pe care i le-am fi adresat telefonic, care vizau afacerile lui personale, primarul din Sinaia nu a răspuns la vreuna dintre cererile de informații pe care i le-am trimis, în mod instituțional, pe e-mail, în baza legii 544/2001.

Una dintre întrebările rămase, în felul ăsta, fără răspuns îi cerea primarului să facă public costul amenajării străzii create pentru a deservi o singură proprietate: cea a lui Gladcă — devenită, ulterior, a sa.

Am încercat de mai multe ori să îl contactăm pe Vlad Antoniade la Geneva, la biroul unei firme de consultanță financiară cu care colaborează. Secretara care a răspuns la telefon ne-a asigurat că îi va transmite mesajele noastre, însă aceste asigurări nu au avut vreo continuare. Am încercat să luăm legătura cu pretinsul urmaș al lui Titulescu și prin intermediul Constanței Roxana Rilla, o avocată care l-a reprezentat în procedura de revendicare de la Sinaia. Reacția acesteia nu a trecut de stadiul unei mirări retorice: „Ce publicație mai e și asta, <<Recorder>>?!”.

Dragoș Gladcă a refuzat să ne răspundă la întrebări, zicând că nu e dator să ne dea explicații despre afacerile lui private.

Angajata Privacons SRL folosită de Gladcă pe post de mandatară la cumpărarea și revânzarea terenurilor de lângă Mănăstire — pe numele ei, Camelia Cocă, încadrată pe postul de „șef laborator” la firma mamei primarului — a închis telefonul imediat ce a auzit întrebările noastre.

Nepoata primarului, Bianca Bîrsan, în prezent, încadrată în funcția de consilier la Ministerul Muncii (dar detașată la Ministerul Cercetării), nu ne-a răspuns la apeluri și la mesaje.

Remus David, președinte al comisiei de urbanism din consiliul local și cumnat al primarului până în mai 2022, ne-a cerut inițial să-i trimitem întrebările în scris, însă, până să apuce să ne ofere coordonatele la care să îi scriem, s-a dezlănțuit într-un potop de înjurături și a închis telefonul.

După ce a rostit acel „Doamne, ferește!”, Cosmin Fleancu, patronul de la Novum, ne-a spus că nu își amintește de tranzacția prin care a virat către firma mamei primarului 250.000 de euro. Ne-a promis însă că va verifica existența tranzacției la departamentul financiar al companiei sale și că va reveni cu clarificări, o zi mai târziu. Nu a revenit.

Fleancu susține că grupul Novum a aflat despre desfășurarea licitației organizate pentru concesionarea terenului în vederea construirii aqua park-ului de la Sinaia prin simpla urmărire a anunțurilor publicate pe site-ul cu vizibilitate modestă al primăriei din localitate.

I-am sunat pe majoritatea celor care apar pe traseul bunurilor imobiliare ajunse, pas cu pas, contra unor sume modice, în proprietatea familiei Oprea (Cezar Bațu, Cătălin Țicu, Teodor Madan). Și i-am întrebat dacă tranzacțiile încheiate de ei au fost reale sau doar simulate. Și dacă banii care apar a fi fost plătiți sau primiți de ei au reprezentat doar niște ficțiuni financiare parafate notarial. În mod unanim, aceștia au spus că și tranzacțiile, și plățile au fost autentice.

Ministrul Lucian Bode nu a băgat în seamă apelurile și mesajele noastre.

ULTIMA CONFRUNTARE CU DNA A PRIMARULUI OPREA

Vlad Oprea (54 de ani) se află la conducerea orașului Sinaia încă din 2004. FOTO: Facebook.

Primarul Vlad Oprea a fost de mai multe ori cercetat de către DNA.

Ultima oară, de controversatul procuror Mircea Negulescu, cunoscut în spațiul public după porecla de „Portocală”. În anii din urmă, primarul s-a plâns, de nenumărate ori, la tot felul de televiziuni, de atitudinea agresivă cu care l-ar fi tratat „Portocală” pe parcursul anchetei.

În caz că această agresivitate a existat, trebuie spus că ea a fost compensată prin lipsa de adâncime a investigației.

Dosarul instrumentat de Negulescu s-a referit – în mod exclusiv – la vânzarea subevaluată a trei terenuri din proprietatea orașului, care, luate împreună, măsurau circa 500 de mp.

Rechizitoriul acesta, de minimă rezistență, nu a fost considerat suficient de convingător de judecători. În 2019, instanța supremă l-a spălat pe primar de vinovățiile pe care i le atribuise procurorul.

Fără legătură cu acuzațiile anterioare, în ultimele luni, împotriva lui Vlad Oprea au mai fost făcute câteva denunțuri penale. Spre deosebire de reclamațiile precedente, acestea au un element în plus: sunt, totodată, autodenunțuri.

Cel care le-a formulat a povestit la DNA despre fapte penale pe care le-a comis el însuși sub coordonarea primarului. Autorul respectivelor denunțuri – Emil Nenciu, patronul unei spălătorii, citat mai sus – a petrecut ani buni în preajma familiei Oprea, în calitatea sa de fin de cununie al surorii primarului.

Din poziția aceasta, de „om de casă”, Nenciu spune că a participat la trucarea de licitații organizate de primar, că a luat parte la delapidarea unei societăți comerciale care aparține consiliului local și că era unul dintre cei care făceau pentru conducătorul orașulului serviciul neortodox de „cărăuș de șpagă”.

Din relatările lui Emil Nenciu – care, deocamdată, trebuie luate doar cu titlu de declarații – transpiră senzația că faptele de corupție și faptele administrative funcționau cu sincronicitatea unor roți dințate în universul primarului din Sinaia. Și că amestecul acesta de negru și alb era atât de bine integrat în viața de zi cu zi încât devenise o stare de fapt imperceptibilă, care se confunda cu normalitatea.

E neclar dacă denunțurile lui Nenciu au avut vreo eficacitate. Deocamdată, par să fi atras mai degrabă efectul contrar.

De când s-a apucat să îl toarne la DNA pe Vlad Oprea, peste firmele familiei lui Nenciu a început să plouă cu controale de la instituțiile statului.

De la Primăria Sinaia, de la Ministerul Turismului, de la Protecția Consumatorului, de la Agenția Națională a Forțelor de Muncă, de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență și – s-a anunțat, deja, pentru zilele care vin – de la ANAF.

Pentru că bănuiește că în spatele acestor controale se află influența politică a lui Vlad Oprea, Nenciu l-a reclamat, la rândul lui, pe primar la Ministerul Turismului.

Sesizarea aceasta din urmă a dat, în mod surprinzător, roade. O inspecție de la Ministerul Turismului a descins la pensiunea de lux a familiei Oprea – botezată „Oblique” și ridicată aproape de gura pădurii, pe ultimul dintre etajele care terasează orașul.

Concluzia inspectorilor a fost că acest stabiliment elitist încalcă, în mod curent, legea. În loc de 15 camere, câte avea înscrise în certificatul de clasificare, „Oblique” exploata 20.

Deși familia Oprea mărise capacitatea pensiunii, pe șest, cu o treime, firma care operează această afacere – aceeași Privacons – a fost sancționată cu avertisment.

PRECIZĂRI SUPLIMENTARE

Punctual, informații despre pretențiile vane ale lui Vlad Antoniade față de averea lui Nicolae Titulescu pot fi găsite în volumul „Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări” de George G. Potra (vezi, mai ales, capitolul „Vă dau documentele, dați-mi casa”). Deși istoricii tineri nu rezonează cu stilul literar în care Potra și-a redactat cărțile, aceștia îl recunosc, în continuare, ca fiind principala autoritate a nișei supranumite, în jargon academic, „titulescologie”.

Familia Oprea a înconjurat Mănăstirea Sinaia, din punct de vedere imobiliar, în toate felurile în care această încercuire era posibilă. Suplimentar față de terenul pe care e construită vila despre care ați citit în acest articol, Privacons SRL deține un teren de peste 1.000 de mp în aceeași zonă – constituit prin cumularea succesivă a două loturi. Aceste loturi au intrat în circuitul civil tot în urma unor retrocedări – efectuate prin „compensare” – de către primarul Vlad Oprea. Ulterior retrocedărilor, terenurile au fost cumpărate de cumnatul acestuia și donate, mai departe, către Privacons. În mod bizar, una dintre persoanele de la care cumnatul primarului a făcut aceste achiziții – pe numele ei, Didina Dragu – neagă că ar fi încheiat respectiva tranzacție și spune că nu a beneficiat niciodată de restituiri imobiliare în Sinaia.

CLARIFICARE (28.01.2023): Primarul Vlad Oprea este celibatar și fără copii. Are o singură soră, cea menționată în acest articol, Anca Andreea David. Și a avut un singur cumnat, cel menționat în articol, Remus David. Sora sa și cumnatul său au divorțat în mai 2022. Bianca Bîrsan, nepoata primarului – invocată, de asemenea, în articol – este fiica Ancăi Andreea David dintr-o primă căsătorie.

COMPLETARE (05.02.2023): Faptul că relația dintre Dragoș Gladcă și primarul Vlad Oprea e mai complexă decât cea standard care îi leagă pe un șef de administrație locală de unul dintre foștii lui subordonați este sugerat și de fotografia de dedesubt.

E vorba de o poză surprinsă la o petrecere din 2019, pe care primarul a organizat-o ca să aniverseze 15 ani la conducerea orașului. La vremea aceea, Gladcă (cu părul alb, în stânga) nu mai lucra la domeniul schiabil deja de trei ani. Și, cu toate astea, a participat la festivitatea prin care Oprea s-a sărbătorit pe el însuși.
În momentul toasturilor din seara aceasta, procesul de expandare a proprietății lui de lângă Mănăstire, prin vânzarea celor două loturi din patrimoniul orașului, era în plină desfășurare.

(În prim-planul imaginii este președintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu).