Prin nominalizarea lui Eugen Tomac în rol de prim-ministru, președintele Nicușor Dan a mimat echidistanța față de toți actorii politici. Ce n-a făcut șeful statului în această criză politică? N-a desemnat un premier de la PSD, partidul care a provocat haosul. De ce? Pentru a ține distanța de Sorin Grindeanu, măcar ca imagine. N-a desemnat un premier de la alt partid parlamentar, pentru că matematica era clar împotriva sa. N-a forțat alegeri anticipate, de frică să nu fie sufocat de AUR. N-a mizat pe un tehnocrat veritabil, pentru a nu deranja interesele PSD, partidul de care a devenit dependent, vrând-nevrând.

A preferat să desemneze un lider politic care a ratat pragul electoral la ultimele două alegeri parlamentare, dar care a trecut toate testele încrengăturilor din culise. În cei 20 de ani de politică, Eugen Tomac a desăvârșit rolul de liant între tabere aparent ireconciliabile. A crescut la umbra lui Traian Băsescu, dar azi e susținut taman de PSD, partidul care a făcut o politică de stat din lupta cu Băsescu. A stat lângă Elena Udrea, dar a fost ales europarlamentar pe lista USR. E acceptat de UDMR, ba chiar și de o aripă din PNL, deocamdată tăcută. La Bruxelles, a sudat relații cu popularii europeni, cea mai importantă familie politică din UE, dominată de Germania, dar momentan activează în grupul Renew, influențat puternic de Franța. Și, în ciuda rolului de eurodeputat, trece drept apropiat de tabăra MAGA, susțin surse politice pentru Recorder.

În plus, așa cum au arătat jurnaliștii Vlad Stoicescu și Ovidiu Vanghele în podcastul „Judecata de acum”, Tomac pare să fie acceptat inclusiv de vectorii de opinie ai extremismului de dreapta. Eugen Tomac și-a făcut intrarea în viața publică românească la începutul anilor 2000, popularizat intens de Victor Roncea, pe atunci jurnalist la Ziua, azi redactor-șef al site-ului conspiraționist ActiveNews. Relația dintre cei doi pare trainică: nu mai departe de acum două săptămâni, Roncea i-a dedicat un editorial elogios lui Tomac.

Atuurile lui Tomac

Cum a ajuns Nicușor Dan la varianta Eugen Tomac? În primul rând, Tomac a fost agreat de PSD, partidul decisiv în matematica parlamentară, ale cărei cifre îl țin captiv pe olimpicul Nicușor Dan. Singura voce care l-a contestat pe Tomac în interiorul PSD a fost Lia Olguța Vasilescu, care a insistat în primă fază pentru un guvern minoritar PSD, instalat cu voturile suveraniștilor, susțin surse politice pentru Recorder. Dar cel care a garantat în fața partidului pentru Tomac a fost însuși Sorin Grindeanu.

Astfel, după ce s-a războit un deceniu cu Traian Băsescu, PSD a ajuns să-l susțină pe singurul politician care i-a rămas fidel lui Băsescu chiar și după cele două mandate la Cotroceni. „Râdeam și noi în partid. L-am reevaluat pe Tomac cum l-a reevaluat Băsescu pe Gabi Oprea”, a povestit, amuzat, unul dintre vicepreședinții PSD. O nouă reevaluare în numele interesului național, desigur.

Al doilea argument care a cântărit în decizia lui Nicușor Dan a fost capacitatea lui Eugen Tomac de a negocia cu toate partidele, explică surse din anturajul președintelui. Eugen Tomac și-a construit cariera ca politician de dreapta, deci critic la adresa PSD în decursul timpului. Dar PSD, subit, îl acceptă acum ca prim-ministru. „Dincolo de războiul de fațadă, Eugen Tomac a participat la multe negocieri politice cu PSD încă de pe vremea lui Traian Băsescu și a Elenei Udrea. Apoi, când Nicușor Dan a ajuns primar general, Eugen Tomac a fost în mai multe rânduri liantul dintre Nicușor Dan și PSD. Așadar, Eugen Tomac i-a demonstrat deja lui Nicușor Dan capacitatea sa de negociere cu absolut toată lumea”, susțin surse din Primăria Capitalei.

PMP, partidul condus de Eugen Tomac, l-a susținut mereu pe Nicușor Dan la voturile din Consiliul General, la fel cum, în multe momente, și PSD a fost de partea primarului Nicușor Dan în cei cinci ani de mandat, deși, în spațiul public, Nicușor Dan se răfuia cu primarii social-democrați Robert Negoiță sau Daniel Băluță. Astfel, prin conexiunile vizibile, dar mai ales cele subterane, Eugen Tomac a devenit favoritul președintelui pentru a aduna o oaste de strânsură în Parlament, dar cu ifose pro-occidentale.

În decizia președintelui, au contat mult alte două calități: loialitatea lui Eugen Tomac și legăturile sale cu gruparea MAGA, explică surse de la Cotroceni. „Cât a fost consilier prezidențial, Ludovic Orban a încercat să-l țină pe Nicușor Dan departe de PSD și chiar a intrat în conflict cu președintele de câteva ori. În schimb, Tomac a jucat mereu cartea negocierii cu toată lumea, fiind unul dintre oamenii de maximă încredere ai președintelui. De altfel, Tomac a fost printre cei care au susținut variantele lui Nicușor Dan pentru șefia parchetelor, deși o parte a echipei de la Cotroceni s-a arătat împotriva noilor procurori-șefi”, explică sursele citate.

În final, relațiile externe dezvoltate de Tomac în decursul timpului, în special cele cu republicanii, au fost considerate un atu în desemnarea sa pentru șefia guvernului. Eugen Tomac trece drept apropiat al taberei MAGA. A participat la mai multe reuniuni ale republicanilor, unele chiar la reședința familiei Trump. În 2019, a postat și o fotografie pe Facebook de la o întâlnire cu Donald Trump. În paralel, Eugen Tomac și-a construit relații apropiate și la Bruxelles. În primul mandat de europarlamentar a activat în grupul PPE, cea mai importantă familie politică europeană, dominată de Germania. Din 2024, după ce a fost ales pe listele USR, a trecut în rândul liberalilor de la Renew, grup construit de președintele Franței Emmanuel Macron.

De ce un premier de 2%

În mediul online s-a rostogolit reproșul că au fost anulate, practic, și alegerile parlamentare odată cu desemnarea lui Eugen Tomac, din moment ce președintele Nicușor Dan n-a venit cu o propunere de premier din rândul partidelor care au primit voturile românilor. Însă Constituția îi oferă președintelui libertate aproape totală când vine vorba de alegerea unui prim-ministru. Doar în situația în care un partid obține peste 50% la alegeri – ceea ce nu s-a întâmplat în 2024 – șeful statului e obligat să desemneze premierul propus de respectiva formațiune politică. În rest, președintele poate veni cu orice nume – de la politicieni sadea până la tehnocrați. Așadar, Nicușor Dan a respectat litera Constituției.

Însă contextul politic actual e unul mult mai complicat și nu poate fi redus doar la litera legii. Nicușor Dan a fost ales președinte după ce România a anulat pentru prima dată în istorie alegerile prezidențiale. Iar după un an de la preluarea mandatului, Nicușor Dan tot nu a prezentat raportul despre amestecul rușilor în treburile noastre interne. Nu există nici măcar un singur vinovat asumat oficial de statul român pentru cea mai puternică lovitură aplicată democrației post-decembriste. Prin urmare, mulți români îl consideră pe Nicușor Dan un președinte ilegitim, deși scrutinul care l-a propulsat la Cotroceni nu are nicio umbră de îndoială.

În acest context, în care rana anulării alegerilor încă supurează, șeful statului a găsit potrivit să desemneze un lider de partid care a ratat pragul electoral la ultimele două rânduri de alegeri. În 2024, PMP, condus de Eugen Tomac, a primit doar 2%, fiind într-o alianță politică cu Forța Dreptei, partidulețul creat de Ludovic Orban. Așadar, în decurs de un an și jumătate, România a anulat alegerile prezidențiale, fără a oferi încă o explicație concretă, și este pe cale să aibă un prim-ministru care a fost sancționat de electorat la ultimul scrutin legislativ, nereușind să treacă pragul de 5%.

În primele 12 luni de mandat, Nicușor Dan s-a străduit să arate că e un liant între cele două Românii – suveranistă și europeană – cu scopul de a reduce tensiunea socială. Însă desemnarea lui Eugen Tomac arată exact contrariul: șeful statului a mizat pe un nume care a reușit să învolbureze din nou ambele tabere. Suporterii președintelui așteptau un premier reformist, care să ofere continuitate guvernării Bolojan. Iar tabăra adversă contestă legitimitatea lui Tomac și cere cu înverșunare alegeri anticipate. În schimb, Nicușor Dan îl consideră compromisul perfect, cel puțin din punct de vedere matematic.

De ce a refuzat Nicușor Dan un guvern PSD-AUR

Nicușor Dan s-a arătat indignat că o parte a propriului electorat i-a cerut formarea unui guvern PSD-AUR, în condițiile în care aceiași oameni l-au votat la alegerile prezidențiale de anul trecut tocmai pentru a împiedica AUR să ajungă la putere. Vorbim de un paradox politic? Parțial.

În primul rând, șeful statului nu le-a transmis niciun avertisment public liderilor PSD să nu se alieze cu AUR pentru a răsturna Guvernul Bolojan. Nicușor Dan a fost președinte-spectator în toată perioada în care PSD a organizat referendumul intern, a depus moțiune de cenzură și a bătut palma cu AUR pentru mazilirea lui Bolojan. Așadar, când unul dintre partidele pro-europene s-a aliat cu George Simion pentru a distruge coaliția de guvernare, Nicușor Dan a tăcut.

Președintele s-a metamorfozat abia după înlăturarea lui Ilie Bolojan, când a făcut două mari promisiuni: fără AUR la guvernare și fără alegeri anticipate. În acest context, în care o alianță PSD-AUR a dărâmat un guvern, mulți dintre votanții lui Nicușor Dan, care în același timp sunt și suporteri ai liberalului Ilie Bolojan, i-au cerut președintelui să facă o mișcare strategică pe termen lung: să aducă PSD și AUR la guvernare, iar cele două partide să deconteze la alegerile din 2028. Așa s-ar fi limpezit apele: la putere ar fi venit coaliția care a înlăturat Guvernul Bolojan, iar forțele pro-europene ar fi trecut în opoziție, unde ar fi construit un proiect politic pentru viitoarele alegeri.

Nicușor Dan a refuzat un guvern PSD-AUR. Motivul: președintele ar fi capitulat în fața suveraniștilor după doar un an la Cotroceni. În plus, poziția lui Nicușor Dan ar fi devenit foarte fragilă în raport cu PSD și AUR. Orice mișcare greșită l-ar fi dus în situația suspendării. Însă nici PSD nu-și dorea, în realitate, o guvernare cu George Simion, pentru că ar fi trebuit să explice pe plan extern de ce s-a aliat cu extremiștii. În egală măsură, și AUR s-a ferit de o guvernare cu PSD, pentru că și-ar fi pulverizat imaginea de partid anti-sistem. PSD și AUR și-au dat mâna pentru a-l mazili pe Bolojan pentru că servea ambelor partide. Până în 2028 vor merge pe drumuri separate, dar ajutându-se reciproc în Parlament, de fiecare dată când vor avea un nou interes comun. Și vor avea. Numirea conducerii ICR e doar un exemplu care vestește frăția pe termen lung PSD-AUR.

De ce nu l-a propus Nicușor Dan pe Sorin Grindeanu premier? PSD ar fi reușit imediat să strângă o majoritate parlamentară pentru un guvern aparent minoritar. Alături de PSD, ar mai fi votat UDMR, minoritățile naționale, AUR și restul suveraniștilor rătăciți în Parlament. Practic, s-ar fi refăcut larga coaliție care a votat moțiunea de cenzură.

Nicușor Dan a respins și această soluție. Desemnarea lui Grindeanu l-ar fi îndepărtat de acei votanți de dreapta care nu acceptă nici în ruptul capului să vadă un lider PSD la Palatul Victoria. În al doilea rând, Nicușor Dan a protestat în iarna anului 2017 în Piața Victoriei, când Guvernul Grindeanu a adoptat celebra OUG 13, cu scopul de a-l salva pe Liviu Dragnea de pușcărie. În al treilea rând, înlocuirea lui Bolojan cu Grindeanu ar fi arătat că Nicușor Dan a avut un plan comun cu PSD pentru mazilirea fostului premier. Iar Nicușor Dan vrea să joace în continuare cartea echidistanței prezidențiale.

Cum PNL și USR și-au menținut poziția fermă de a nu mai colabora cu PSD, pe masa președintelui mai erau două soluții: forțarea alegerilor anticipate sau un guvern tehnocrat. În principiu, alegerile anticipate sunt soluția democratică pentru o criză de acest fel. În practică, alegerile anticipate sunt imposibile în România, pentru că asta ar însemna ca parlamentarii să voteze încetarea propriului mandat. Și nimeni nu are siguranța că va mai prinde un nou loc eligibil. În plus, din punct de vedere politic, AUR ar fi marele câștigător al unui scrutin parlamentar organizat acum. Prin urmare, președintele Nicușor Dan nu are niciun interes să ajungă la dizolvarea Parlamentului pentru a întări și mai mult poziția taberei suveraniste.

Așadar, singura opțiune rămasă a fost o marmeladă politică: un guvern cu miniștri tehnocrați, dar cu cadre de partid în eșalonul doi, condus de un premier-cameleon: implicat politic, dar în același timp din afara partidelor parlamentare.

În acest moment, Eugen Tomac se bazează pe voturile PSD, UDMR și pe cei 17 deputați ai minorităților naționale. În total, 176 de voturi, în condițiile în care majoritatea e de 233. Deci mai are nevoie de încă 57 de voturi. De unde poate să le ia? Eugen Tomac mizează pe faptul că PNL și USR vor face la rândul lor un compromis: vor învesti guvernul, apoi vor trece în opoziție. De altfel, președintele Nicușor Dan a avut mai multe discuții cu Ilie Bolojan în care i-a cerut să voteze guvernul, susțin surse politice pentru Recorder. Bolojan n-a dat un răspuns clar. I-a transmis președintelui că trebuie să se consulte cu partidul. La USR e o situație identică. Dacă cele două partide refuză în final să voteze în favoarea lui Tomac, noul guvern depinde exclusiv de votul traseiștilor, mulți dintre ei aleși pe listele POT, SOS și AUR. În mod ironic, guvernul pro-occidental promis de președintele pro-european ar ajunge la putere cu voturile traseiștilor suveraniști, convertiți peste noapte la “nicușorism”. O oaste de strânsură în numele interesului național.

Eugen Tomac are la dispoziție o săptămână să demonstreze că e compromisul ideal: crescut de Traian Băsescu și recalibrat de Nicușor Dan, hulit și acceptat de PSD, dezmierdat și de Elena Udrea, și de USR, instalat cu voturi și de la pro-europeni, și de la extremiști. Pe scurt, imparțial, ca tot românul.