00:59 Misiune (aparent) imposibilă
07:01 PSD se lasă greu
09:42 Chiriac s-a salvat pe sine
11:17 Minciunile lui Grindeanu și balamucul instituțional
16:41 „Alegeri” în Rusia
18:25 Exporturile de animale, reluate treptat
19:19 Cot la cot cu agresorul
20:09 Bază americană în Polonia
Misiunea pare cu adevărat imposibilă, dar Siegfried Mureșan se simte dator măcar să-ncerce: premierul desemnat și liderii PNL, USR și UDMR se apucă în acest weekend să redacteze un program de guvernare în baza căruia speră să obțină cele minimum 233 de voturi prin care Parlamentul învestește un nou cabinet.
Președintele Nicușor Dan va semna mâine decretul prin care l-a desemnat pe eurodeputatul conservator.
După publicarea documentului în Monitorul Oficial, acesta are apoi zece zile la dispoziție pentru a încerca să își asigure majoritatea.
Potrivit lui Siegfried Mureșan, negocierile vor începe săptămâna viitoare, iar cele trei partide vor propune ca Guvernul să continue să aplice măsurile promovate de cabinetul Bolojan.
În mod indirect, Ilie Bolojan a lămurit una dintre ciudățeniile zilei de ieri: deși fusese propus încă din iunie, Siegfried Mureșan i-a mai cerut președintelui „un timp de gândire” imediat după ce acesta i-a propus să devină premierul desemnat.
A acceptat apoi propunerea, foarte repede, printr-un anunț pe Facebook.
Liderul PNL a dat de înțeles că nici de această dată Nicușor Dan nu l-a anunțat asupra intențiilor sale de după consultările cu partidele.
Președintele făcuse precedenta nominalizare – Adrian Veștea – peste capul PNL-ului.
Nicușor Dan a folosit logica aritmetică după cea mai recentă rundă de consultări cu partidele: el a spus că l-a ales pe candidatul cu cele mai multe voturi potențiale în Parlament.
În teorie, PNL, USR, UDMR și minoritățile naționale ar strânge 186, deși din calcul ar trebui excluși din start așa-numiții „puciști liberali”, cel puțin 16 la număr.
Foarte departe, adică, de „numărul magic” de 233, dar mai aproape decât PSD-ul: propunerea partidului, Sorin Grindeanu, mizează în momentul de față pe 126 de parlamentari.
Dominic Fritz, președintele USR, a recunoscut, drept urmare, că varianta cea mai sigură ar fi o înțelegere cu fostul partener de guvernare, în ciuda atacurilor reciproce foarte contondente din ultimele patru luni și jumătate.
Nu mai departe de săptămîna aceasta, premierul desemnat respingea (într-un mesaj pe Facebook) eventuala refacere a coaliției și compara PSD-ul cu Vladimir Putin.
Cel mai clar și-a formulat astăzi intențiile UDMR-ul, prin vocea vicepremierului interimar Tánczos Barna.
Acesta a exclus din capul locului un eventual sprijin parlamentar din partea formațiunilor extremiste pentru Guvernul Mureșan.
Concluzia se trage aproape de la sine – fără PSD nu se poate -, iar soluția sugerată de UDMR ar fi reactivarea așa-zisei „rocade guvernamentale”.
PSD se lasă greu
Cel puțin deocamdată, PSD răspunde că premierul desemnat și partenerii săi au pus căruța înaintea boilor: „Nici nu s-au văzut bine cu desemnarea premierului dorit și deja încep să-și împartă funcții”, a scris Sorin Grindeanu pe Facebook.
La scurt timp după nominalizare, liderul PSD îl acuzase pe Siegfried Mureșan de „trădare”, din cauza unor demersuri ale eurodeputatului român privind alocarea fondurilor comunitare pentru București.
Aseară, într-o intervenție televizată, el a supralicitat: potrivit lui Grindeanu, premierul desemnat ar fi răspuns cu întârziere ofertei prezidențiale pentru că „a avut nevoie să ceară voie din altă parte”.
Mai degrabă neîncrezător e și șeful statului.
Întrebat dacă Guvernul Mureșan are șanse să treacă de votul Parlamentului, Nicușor Dan a spus „E dificil, dar eu îmi doresc să reușească”.
După desemnarea făcută aseară, președintele s-a îmbarcat într-un avion cu destinația Suceava.
În drum spre summitul inaugural al Inițiativei pentru Integrare Carpatică, organizat azi în Ucraina, el a mai făcut un pic de turism religios: s-a oprit la mănăstirea Dragomirna.
Și-a justificat prezența acolo printr-o întâlnire pe care a avut-o episcopul Calinic al Sucevei și cu președintele PSD al Consiliului Județean, Gheorghe Șoldan.
„Ne-am întors înainte de 1989”
Acuzată că ar fi încălcat independența procurorilor, șefa Parchetului General nu va fi cercetată, până la urmă, de Inspecția Judiciară.
Secția pentru procurori din Consiliul Magistraturii a hotărât astăzi că nu se impune o sesizare în acest sens.
Trei membri ai secției au vrut ca Inspecția Judiciară să verifice acțiunile Cristinei Chiriac, patru au fost de părere că nu se impune o anchetă.
Din informațiile Recorder, printre cei care s-au pronunțat împotrivă se numără Cristina Chiriac însăși, dar și ministrul interimar al justiției: Cătălin Predoiu a fost prezent pentru a doua oară, săptămâna aceasta, la o ședință a CSM, după o absență prelungită.
Cristina Chiriac a semnat de curând, foarte pe grabă, o cerere de mutare a unui proces de corupție care implică și magistrați de la Curtea de Apel Craiova la cea din București.
Motivul invocat: judecătoarea din cauza respectivă nu ar fi dat dovadă de imparțialitate.
Sorina Marinaș, o voce foarte critică la adresa conducerii sistemului judiciar, voia să ceară Curții Europene de Justiție să stabilească dacă secția specială pentru anchetarea magistraților din Parchetul General funcționează sau nu conform dreptului european.
Manevra fără precedent a Cristinei Chiriac, repede validată de instanța supremă, blochează acest demers.
Judecătoarea Marinaș spune că instanțele naționale au libertatea deplină de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii de îndată ce consideră că o cauză ridică probleme de interpretare sau de validitate a dreptului european.
Potrivit ei, nicio normă națională nu poate limita acest drept.
Claudiu Sandu, membru al secției de procurori din cadrul CSM, susține că prin această hotărâre s-a creat un precedent care permite procurorului general să intervină în orice dosar aflat pe rolul unei instanțe.
„Practic, ne-am întors înainte de 1989, când procuratura era doar o anexă a partidului-stat”, adaugă Claudiu Sandu.
„Alegeri” în Rusia
De început au început în această dimineață, durează nu mai puțin de trei zile, și toată lumea (plus, probabil, vreo câteva civilizații extaterestre) ar putea spune de pe-acum cum o să se termine.
În Rusia se defășoară ceea ce Kremlinul numește „alegerile” parlamentare care vor reconfirma victoria partidului prezidențial, „Rusia Unită”.
Alte nouă formațiuni sunt înscrise pe buletinele de vot – toate, chiar și cel al comuniștilor, susțin politicile lui Vladimir Putin.
Singurul partid care a îndrăznit să se opună războiului din Ucraina a fost exclus în august din cursă: liberalii din cadrul formațiunii „Yabloko”mai concurează doar pe cont propriu.
Jumătate dintre cele 450 de mandate ale Dumei de Stat, camera inferioară a Parlamentului Rusiei, se atribuie pe liste de partid, iar cealaltă jumătate – în circumscripții uninominale.
Pentru prima dată, vor vota și locuitorii din patru regiuni ucrainene pe care Moscova le-a anexat după invazia din 2022. Inclusă în proces e și Peninsula Crimeea, ocupată ilegal în 2014.
Absența unei opoziții propriu-zise garantează Kremlinului că va păstra controlul strict asupra Federației Ruse.
Totuși, pentru Vladimir Putin e importantă o prezență ridicată: numărul cetățenilor cu drept de vot trece de 110.000.000.
Costurile umane și economice ale războiului din Ucraina sunt în continuă creștere, iar Ucraina și-a intensificat în ultima vreme atacurile asupra rafinăriilor și a depozitelor comerciale din Federație.
Partidul „Rusia Unită” susține obiectivele maximaliste ale lui Putin în războiul din Ucraina.
Figurile cele mai influente din cadrul formațiunii, însă, resping apelurile radicalilor ruși pentru o mobilizare extinsă și pentru orientarea întregii economii către efortul de război.
