OUTSIDER POLITIC #10. Andrea Chiș: „Azi e mai rău în Justiție decât în anii ’90”

Justiția din România nu e legată strâns la ochi, ca semn de imparțialitate totală. Uneori, e legată de mâini și de picioare, tocmai de legile strâmbe care ar trebui să facă dreptate. Alteori, trage cu ochiul la inculpați și se lasă influențată, chiar sedusă de politicieni, oameni de afaceri și alte specimene care țin cont de o singură lege: legea junglei.

Ani la rând, societatea a pactizat cu magistrații, cu speranța că, poate-poate, corupția va fi stârpită din România. Dar documentarul Recorder „Justiție capturată“, publicat la finalul anului trecut, a spulberat această iluzie. Am văzut că metehnele din lumea politică funcționează perfect și în Justiție: dosare dirijate prin metoda Coperta; judecători incomozi schimbați peste noapte, tocmai pentru a preveni sentințe cu executare; amânări peste amânări, până la prescripție; telefoane primite de la superiori. „A sunat Lia” nu este doar o replică șoptită la o conferință de presă, ci o sentință morală a legăturilor bolnăvicioase din sistemul judiciar.

Lumea Justiției s-a împărțit în două tabere: una majoritară, preocupată de diurne, pensii speciale și alte privilegii. Și una firavă, a magistraților care au avut curaj să vorbească. Invitatul de azi face parte din a doua categorie. Andrea Chiș s-a luptat cu Lia Savonea în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a condamnat influențele politice din sistem și a fost propusă ministru al Justiției în Guvernul Mureșan. Degeaba. Guvernul a picat la vot. Dar ce-ar fi schimbat Andrea Chiș în calitate de ministru?

IDEI PRINCIPALE:

• De ce ați acceptat să fiți propusă ministru al Justiției într-un guvern care oricum nu avea nicio șansă?
  Pentru că nu sunt obișnuită să refuz lucrurile grele. Și înainte de a deveni membru CSM, am mai încercat o dată și n-am reușit din prima. Pentru că nu întotdeauna este vremea ta când crezi tu că este vremea ta. Însă am reușit din a doua, deși nici atunci nu mi-aș fi dat nicio șansă. Deci cred cu tărie că unele războaie merită purtate chiar dacă ai toate șansele să le pierzi, pentru că altfel lași răul să câștige, fără să încerci să-l faci măcar să încetinească.
• Care e cea mai mare problemă în sistemul judiciar de astăzi?
  Cea mai mare problemă în sistem este, în primul rând, lentoarea cu care se soluționează cauzele și care va fi accentuată prin una din ultimele hotărâri ale CSM-ului, care se numește hotărârea despre normare, dar care în realitate blochează dosarele de la repartizare aleatorie. Asta înseamnă că după ce ți-ai înregistrat dosarul, el nu va ajunge imediat pe masa unui judecător, ci în funcție de ordinea în care vin dosarele, dacă spune CSM-ul – de exemplu – să judece un judecător de judecătorie, celelalte dosare se pun într-un dulap și stau acolo până le vine rândul. Și ceea ce este și mai grav, apropo de justiție egală pentru toți, este că președintele instanței poate să spună la un moment dat că unul dintre dosare, din motive obiective, trebuie să fie judecat cu prioritate, dintre cele care sunt în dulap. Și am văzut deja că se întâmplă lucrul acesta. Justiția accelerată în anumite cauze.
• Niciodată n-a fost mai rău în Justiție decât acum?
  Eu am intrat în magistratură în 1994 și nu… Am lăsat sistemul judiciar într-o stare mai grea decât l-am găsit. Inspecția Judiciară era atunci la Ministerul Justiției și tot nu am simțit presiunea asta care există acum.
• V-a sunat vreodată Lia (Savonea)?
  Acum, ca și colege, probabil că m-a sunat. Dar nu m-a sunat să-mi ceară o soluție, pentru că n-avea pe cine să sune.
• Ar trebui judecătorii, magistrații să primească pensii speciale sau nu?
  Acum colegii sunt foarte supărați când aud acest termen, „special“, pentru că atunci când spui despre cineva că e special are o conotație negativă. Eu cred că judecătorii trebuie să aibă o pensie care să le permită o bătrânețe liniștită și vă spun de ce. Ca judecător în funcție, ai o serie de incompatibilități, în România cred că ai cele mai multe incompatibilități ca judecător. În alte state ești mai liber să mai faci și altceva. În România, mai poți să fii profesor la facultate sau să fii formator la Institutul Național al Magistraturii. Nu e un lucru simplu să fii nici profesor și nici judecător, dar să le faci pe amândouă. Deci cumva ai foarte multe limitări care nu-ți permit o acumulare semnificativă să ai o bătrânețe liniștită. Vă spun din experiența mea personală. Eu, când am devenit judecător la judecătoria Cluj, în anul 1994, imediat de pe băncile facultății, aveam un salariu de 150.000 de lei, dar asta era foarte puțin, că era 75.000 de lei chiria, pe care o plăteam și nu se deconta. Dacă nu eram căsătorită la acel moment, eu nu puteam să îmi permit să trăiesc în Cluj.
• De ce n-ați ajuns președintele CSM?
  Pentru că s-a încălcat legea. Scurt. Inclusiv cu contribuția ministrului Justiției de atunci. A fost ales un președinte interimar, deși Constituția interzice expres acest lucru.
• Președintele Nicușor Dan înțelege cu adevărat ce se întâmplă în sistemul judiciar?
  Eu cred că înțelege. Președintele are acces la toate informațiile. El este – sau ar trebui să fie – cel mai informat om din țara asta. Președintele știe – sau poate să știe, dacă vrea – ce se întâmplă.