VIDEO Noaptea de Înviere. Live pe Facebook

În noaptea de Înviere am vrut să vedem ceremonialul de Paște așa cum este el transmis nu de televiziunea Bisericii Ortodoxe sau de televiziunea națională, ci de oameni. De cei care fac live-uri pe Facebook. Am vrut să le auzim comentariile, să-i urmărim cum se pregătesc să meargă la slujbă, cum se întorc cu lumina spre case, la ce se gândesc în această noapte sfântă. Și am văzut, într-adevăr, sute de live-uri, transmisiuni publice. Sute de oameni care au vrut să arate lumii întregi un moment din viața lor.

N-am pornit cu intenția asta, dar a rezultat un eseu video despre latura aceea a poporului român pe care nu ne place s-o vedem, mai ales la marile sărbători. Falsa evlavie, vorbirea de rău, umflarea în pene. Nu e aici întreaga Românie, dar e o bună parte din ea. Sunt părinții care-și uită copiii în fața camerei de filmat, sunt tinerele care nu de puține ori devin ținte pentru proxeneți, sunt cei singuri care caută alinare în cel mai nepotrivit loc din lume: infinitatea internetului. Mai sunt cei veniți de la muncă, din Franța, Italia, Spania, iar atunci când apasă butonul „Go live“, toți aceștia nu ne arată numai chipurile lor filmate strâmb, ne pun în față și drama lor și-a noastră. România live arată rău și ar fi frumos să spunem că putem schimba ceva împreună. Dar, adevărul e că după noaptea de Înviere am rămas cu un sentiment de neputință.

Veniți de luați întuneric!

PS: Spre dimineață, pe la 4.00, am ajuns în mijlocul unei transmisiuni live făcute dintr-un bar din Caracal. Am apăsat play cu prejudecata în minte. Un local gol, un tânăr la o masă, o chitară. Un lung și agresiv preambul de note. Dintr-o dată, cutia de rezonanță se liniștește și tânărul începe să cânte din voce: „Un fel de-a mai lungi/ Cea mai frumoasă zi/ Ar fi dacă m-ai putea minți“. Era încă noaptea Învierii și cântecul părea că vine dintr-un film prea frumos ca să fie adevărat. Secvența e în clipul de mai sus și e singura lumină pe care am găsit-o, am luat-o și-am pus-o bine.

NOTĂ. Legislația românească a stabilit în urmă cu patru ani că postările de pe rețelele de socializare distribuite fără restricții de confidențialitate intră în categoria informațiilor cu caracter public.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.