“Am venit în România pentru un viitor mai bun”

Da, aceste vorbe sună ciudat pentru o țară din care, în ultimii ani, au plecat milioane de oameni. Însă dinamica sărăciei pe glob e o poveste complicată: în timp ce românii emigrează masiv către Occident, în Asia de sud-est România este văzută ca un tărâm al făgăduinței.

Confruntați cu o criză tot mai mare a forței de muncă, angajatorii români se văd nevoiți să aducă muncitori din țări îndepărtate precum Filipine, Vietnam sau Nepal.

Nepalezii sunt cel mai nou val de imigranți asiatici: câteva mii lucrează deja în restaurante și hoteluri din orașele mari ale țării, aduși prin agenții de recrutare. De ce vin aici? Pentru că în țara lor, pentru un job similar, ar primi în loc de salariu o masă caldă și cam atât. Nepalul are cu 10 milioane de locuitori mai mult decât România și un PIB de 13 ori mai mic. Așa ca un salariu de 400-500 de euro într-un restaurant bucureștean poate fi o motivație suficientă ca să îți lași familia la Kathmandu și să te muți 5.000 de kilometri mai încolo, într-un apartament din Militari, împreună cu alții ca tine.

Am petrecut câteva zile alături de Sagar și Ramesh, doi tineri veniți din Nepal în urmă cu aproape un an, și am înțeles că motivele pentru care și-au lăsat în urmă casa și familia nu difera cu nimic de cele ale milioanelor de români plecați la muncă prin Europa. Apartamentul lor din Militari ar putea să fie la fel de bine casa unor muncitori români din Madrid, Londra sau Torino. Doar că în loc de cimbru pentru sarmale, aici miroase a curry picant, mai ales în zilele libere în care nepalezii gătesc mâncare tradițională și vorbesc la telefon cu prietenii și familia.

Sagar și Ramesh spun că s-au obișnuit la noi. S-au obișnuit cu colegii, cu iernile în care au văzut pentru prima dată zăpada și cu bătrânii din bloc care îi ceartă că nu închid bine ușa la lift. La fiecare salariu trimit bani acasă și se gândesc la perioada petrecută în România ca la un sacrificiu pe care îl fac pentru copiii lor. Speră că ei vor avea parte de un viitor mai bun și că vor schimba Nepalul în bine.

Cele mai recente

OUTSIDER POLITIC #12. Florin Manole: La Mykonos, ne-am întâlnit cu oameni de afaceri din SUA

Timp de cinci luni, PSD l-a acuzat pe Ilie Bolojan că se ține de scaun. Iar când Bolojan a cedat și a anunțat că votează Guvernul Niculescu, PSD tot n-a fost mulțumit: i-a cerut lui Ilie să rămână la prăvălie. De fapt, Sorin Grindeanu se teme să nu deconteze singur la următoarele alegeri, cu atât mai mult cu cât electoratul PSD zboară către AUR cu viteza unui avion privat care se îndreaptă spre Mykonos. Dacă tot am pomenit de Mykonos, am ales un invitat cu expertiză în insulele grecești: Petre Florin Manole, fost și viitor ministru al Muncii.

OUTSIDER POLITIC #11. CTP: „Nicușor Dan a trecut în spatele țevilor de pușcă din decembrie 1989”

Se împlinesc 30 de ani de când gazetarul Cristian Tudor Popescu scria „Rictusul bolșevic“, un editorial care avea să contribuie la schimbare, deci la alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte. Acum, avem un președinte care-i ține partea unui șef de serviciu secret. În acest timp, ura din societate a atins un nou prag sinistru: apostolii lui Călin Georgescu i-au cântat veșnica pomenire lui Cristian Tudor Popescu. Oare ce mai urmează?

Recorder