Băiatul care ține valiza

E bărbierit proaspăt și pieptănat bine. Costum impecabil, cămașă apretată, brățară tricoloră pe mâna dreaptă, în cinstea Centenarului Marii Uniri.

Uitați-vă bine la această tânără speranță a politicii românești! La cât de sigur ține de valiză, la cât de cald privește spre marele șef, are toate calitățile pentru a prinde măcar un mandat de ministru.

Cu asta am rămas din aceste episoade ridicole în care Liviu Dragnea apare cu o valiză în mână și cu un aghiotant după el. Cu certitudinea că din spate vine o generație nouă de Viorica Dancilă și Codrin Ștefănescu. Oameni tineri și energici, mândri că se descurcă să fie slugi și fericiți că și-au găsit un stăpân care îi pune la treabă.

Dacă vă întrebați cum îl cheamă pe băiatul din stânga și cu ce se ocupă de fapt, e bine să știți că aceste întrebări sunt irelevante. Poate să îl cheme Paul, Florian, Mugurel și se poate ocupa cu orice e nevoie.

Toată ascensiunea președintelui PSD, de la vremurile în care vindea bere la halbă în birturi comunale și până la marele om de stat din zilele noastre, s-a clădit pe umerii înconvoiați ai unor astfel de oameni. Băieți buni la toate, care au stat paravan ca să-i acopere marile afaceri sau care au făcut scut în jurul său prin birouri permanente și Cex-uri.

Dacă vă întrebați de ce este Liviu Dragnea atât de greu de dărâmat, uitați-vă la băiatul din stânga și multiplicați-l de sute de ori. Oricâți puciști ar apărea în PSD, ceilalți vor fi mereu mai mulți: niște oameni care nu pot concepe viața fără o valiză de care trebuie să țină și fără un stăpân la care se uită cu ochii umezi.

E un sistem de valori pe care Liviu Dragnea a reușit să-l transforme dintr-o politică de partid într-o politică de stat care se întinde cu repeziciune peste toată România. Când va ajunge să sufoce și ultima fărâmă de demnitate, nu va mai exista nicio cale de mijloc, ci doar două alternative: să pleci cât mai departe sau să rămâi aici și să te agăți de-o valiză.