Când moartea devine rutină: cum arată ultimul drum al românului răpus de COVID

România a devenit o țară răvășită de pandemie, cu spitale arhipline, cu sute de morți pe zi și cu drame greu de exprimat în cuvinte. Rămân, însă, o mulțime de imagini care surprind istoria neagră a acestei perioade. Printre ele, aceasta: o mașină mortuară oprește în grabă în fața unei curți din care ies câteva femei îmbrăcate în negru. Șoferul claxonează prelung, femeile se adună lângă mașină și încep să bocească la marginea șoselei, privind către un sicriu sigilat. Scena e retezată brusc după câteva minute, duba mortuară își închide ușile și pleacă în grabă spre cimitir.

Înmormântările se fac pe repede înainte, cu sicriele acoperite și cu câteva rude care păstrează distanța. Preoții cânta în grabă veșnica pomenire, groparii se zoresc și ei să coboare mortul în pământ pentru că mai au și alte solicitări. În ultima perioadă, numărul morților e atât de mare încât angajații firmelor de servicii funerare au ajuns să lucreze peste program.

Sub presiunea pandemiei, moartea a devenit o rutină asupra căreia cei rămași în viață pare că nu mai au timp să mediteze. Am petrecut o zi alături de angajații de la pompe funebre pentru a vedea cum arată ultimul drum al românului răpus de COVID.

Cele mai recente

OUTSIDER POLITIC #15. Sorin Costreie: „Una-două, copiii scot cuțitul. Avem un caz pe zi de violență în școli”

În ultimul deceniu, Educația a fost condusă de „ministrul-genunche”, apoi de „ministrul-pamblică”, a preluat ștafeta „ministrul-pepsiglas”, iar de curând și-a încheiat mandatul și un ministru-cabotin, amator de versuri infantile despre văcuță și inteligență artificială.

Acum avem un ministru cu studii la universități de prestigiu, profesor de filosofia limbajului. Dar în ce măsură va deprinde și limbajul politic, predat de golănași cu studii la școala vieții, altfel spus, colegii săi de guvern?

Recorder