Când moartea devine rutină: cum arată ultimul drum al românului răpus de COVID
România a devenit o țară răvășită de pandemie, cu spitale arhipline, cu sute de morți pe zi și cu drame greu de exprimat în cuvinte. Rămân, însă, o mulțime de imagini care surprind istoria neagră a acestei perioade. Printre ele, aceasta: o mașină mortuară oprește în grabă în fața unei curți din care ies câteva femei îmbrăcate în negru. Șoferul claxonează prelung, femeile se adună lângă mașină și încep să bocească la marginea șoselei, privind către un sicriu sigilat. Scena e retezată brusc după câteva minute, duba mortuară își închide ușile și pleacă în grabă spre cimitir.
Înmormântările se fac pe repede înainte, cu sicriele acoperite și cu câteva rude care păstrează distanța. Preoții cânta în grabă veșnica pomenire, groparii se zoresc și ei să coboare mortul în pământ pentru că mai au și alte solicitări. În ultima perioadă, numărul morților e atât de mare încât angajații firmelor de servicii funerare au ajuns să lucreze peste program.
Sub presiunea pandemiei, moartea a devenit o rutină asupra căreia cei rămași în viață pare că nu mai au timp să mediteze. Am petrecut o zi alături de angajații de la pompe funebre pentru a vedea cum arată ultimul drum al românului răpus de COVID.
