Când le ceri oamenilor de pe stradă să-ți vorbească despre ce-i sperie la ziua de mâine, ai senzația că așteptau de mult ca cineva să-i întrebe asta într-o zi. Așteptau să poată spune cuiva cât de greu le e cu banii și cât îi apasă inflația, cât îi sperie lipsurile sistemului medical și cât îi tulbură știrile despre războaiele din Ucraina și din Orientul Mijlociu. Iar fricile oamenilor de pe stradă sunt, de fapt, fricile unor generații.

Sunt bunicii care ne spun suma exactă a pensiei pe care o câștigă după patru sau cinci decenii de muncă și care ne întreabă istoviți cum poți să trăiești din atât de puțin. Sunt părinții care renunță la fricile lor și se tem doar pentru cum va arăta viitorul copiilor în această țară. Și mai sunt și studenții pe care îi sperie incertitudinea carierei și pe care îi macină gândurile emigrării.

1 Decembrie e foarte rar despre realitatea autentică a României. Despre grijile și fricile oamenilor și despre ce-i preocupă cu adevărat pe cetățenii ei. An de an, politicienii și grupajele de știri ne mută atenția spre caserolele cu fasole și ciolan împărțite gratis la serbările din piețe și parcuri, spre stegulețele fluturate de copii zgribuliți și spre tancurile care defilează pe bulevardele Bucureștiului.

Am ales să ne îndreptăm camerele de filmat spre oamenii de pe stradă, cu o întrebare care sondează straturile adânci ale României de azi: ce te sperie la ziua de mâine?

Acest material este susținut de Ambasada Sustenabilității în România.