Cum se transformă banii europeni în apă contaminată

În 2007 am intrat în Uniunea Europeană, iar instituțiile de la Bruxelles ne-au impus o serie de obiective pe care trebuia să le urmăm pentru a ne alinia la standardele lumii civilizate. Unul dintre cele mai importante viza modernizarea comunităților rurale.

Jumătate din populația României nu era racordată la canalizare și o treime se baza încă pe apa scoasă din fântâni. Aveam mult de recuperat, așa că Uniunea ne-a dat un imbold: două miliarde de euro alocați pentru acest tip de infrastructură.

Părea că n-avem cum să ratăm această șansă, așa că ne-am angajat ca, până în 2015, pe teritoriul României să nu mai existe nicio localitate cu peste de 2.000 de locuitori fără apă curentă și canalizare.

Ce s-a întâmplat între timp? Uniunea Europeană s-a ținut de cuvânt și a alocat banii, dar România n-a reușit să-și respecte angajamentul. Am cheltuit fondurile venite de la Bruxelles, însă proiectele au fost implementate atât de prost încăt, în unele județe, avem mai puțini cetățeni racordați la o rețea de apă decât aveam în urmă cu zece ani.

Am vrut să aflăm unde s-au scurs banii europeni care ar fi trebuit să îmbunătățească viețile a milioane de români și am descoperit o adevărată catastrofă: licitații cu câștigători cunoscuți dinainte, firme de partid care umflă prețurile de sute de ori, lucrări făcute doar pe hârtie și echipamente performante înlocuite cu cele mai ieftine instalații, rețele de apă care cedează la scurt timp după inaugurare sau care le livrează cetățenilor apă contaminată cu bacterii fecale pe post de apă potabilă, instituții de control politizate, asistând pasive la fraudarea fondurilor europene.

Este o investigație întinsă pe parcursul mai multor anotimpuri, în care am urmărit derularea proiectelor, am descâlcit vulnerabilitățile din legea achizițiilor publice, am luat probe de apă și le-am analizat în laboratoare acreditate de statul român.

Ceea ce a rezultat nu este doar cronica unei uriașe fraude, ci și a unui atentat la sănătatea publică.

În procesul de documentare am folosit informații de pe platforma termene.ro.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.