Cei patru ani de afară. Cum se vede România prin ochii tinerilor care studiază în Occident
Peste 30.000 de tineri români sunt plecați la studii în Occident. E generația copiilor născuți și crescuți în democrație, o generație pretențioasă care nu mai are răbdare să aștepte reformarea unei țări rămase pe loc în timp ce ei s-au făcut mari.
O generație care vede școala și viața altfel decât cei din generația părinților și a profesorilor lor. Nu mai merge cu ciocolățica și cu parfumelul strecurat discret pe masa secretarei sau a directoarei școlii. Nu mai merge cu sistemul de atenții și recompense modelat în comunism și pietrificat în jungla anilor ’90.
Am stat de vorbă cu 7 studenți care au ales să meargă la universități din Occident. De ce au făcut asta? Pentru că nu mai suportau încă un ciclu de învățământ în care competența și performanța sunt trecute la capitolul „și altele“.
Studiile în străinătate nu reprezintă un fenomen românesc. La universitățile din Europa, globalizarea educației se simte din plin, dar în timp ce alții o văd doar ca pe un schimb de experiență, tinerii din România au altă perspectivă. Pentru că după trei-patru ani în orașe precum Londra, Viena sau Amsterdam, vine, inevitabil, marea întrebare: rămân aici sau mă întorc acasă?
Am încercat să aflăm de la ei ce-i lipsește României pentru a recâștiga încrederea acestei generații.
