Diaspora. Sau România așa cum ar trebui să fie

Lăsând în urmă violențele, 10 august 2018 a fost ziua românilor întorși acasă. A milioanelor de oameni curajoși care au preferat să muncească din greu în străinătate, în loc să stea în țară și să vâneze o slujbă călduță într-o instituție de stat. Un dialog dintre un muncitor în Italia și un jandarm surprinde perfect acest clivaj. Muncitorul îi reproșează jandarmului lipsa de demnitate. Jandarmul acceptă, dar aduce în favoarea sa argumentul vârstei: „Dacă fac ceva, mă dă afară. Cine mă mai angajează pe mine la 41 de ani?“. Muncitorul aproape că-l urcă în avionul de întoarcere: „Hai cu noi în Italia. Nu moare nimeni de foame!“.

Cele mai recente

OUTSIDER POLITIC #15. Sorin Costreie: „Una-două, copiii scot cuțitul. Avem un caz pe zi de violență în școli”

În ultimul deceniu, Educația a fost condusă de „ministrul-genunche”, apoi de „ministrul-pamblică”, a preluat ștafeta „ministrul-pepsiglas”, iar de curând și-a încheiat mandatul și un ministru-cabotin, amator de versuri infantile despre văcuță și inteligență artificială.

Acum avem un ministru cu studii la universități de prestigiu, profesor de filosofia limbajului. Dar în ce măsură va deprinde și limbajul politic, predat de golănași cu studii la școala vieții, altfel spus, colegii săi de guvern?

Recorder