DOCUMENTAR. Cum a fost îngropat Dosarul „10 august“

Pe 10 august 2018, milioane de oameni – din țară și de peste hotare – au văzut, în direct, la televizor, cum într-un stat membru UE cetățenii erau călcați în picioare de autorități pentru că au îndrăznit să-și conteste conducătorii în stradă. A fost un moment de regres democratic comparabil cu Mineriadele din anii ‘90.

În urma intervenției în forță a jandarmilor asupra manifestanților din Piața Victoriei, peste 700 de oameni au depus plângeri penale la Parchetul Militar, reclamând că au fost agresați de forțele de ordine, deși au protestat pașnic. A fost deschis un dosar-mamut, cu zeci de volume, care a devenit cunoscut ca Dosarul „10 august“. Anchetatorii au declarat că scopul nu era să-i găsească doar pe cei vinovați de bătăile din stradă, ci și pe autorii morali, pornind de la ipoteza că haosul a fost declanșat printr-un ordin venit „de sus“. Întreaga societate aștepta răspunsuri. 

În timp, elanul procurorilor s-a temperat și ancheta a început să ocolească pista care urmărea implicarea decidenților politici în dispersarea violentă a protestatarilor. Acuzațiile anchetatorilor s-au limitat la șefii Jandarmeriei și la câțiva subofițeri. În plus, dosarul a avut un traseu greoi, fiind inițial clasat, redeschis la solicitarea victimelor și apoi întârziat prin diverse proceduri juridice.

Rezultatul tuturor acestor jocuri de culise se vede acum, la opt ani de la evenimente: începând cu 10 octombrie 2026 toate faptele anchetate în Dosarul „10 august“ pot fi considerate prescrise. Dosarul este în prezent pe masa judecătorilor de la Curtea Militară de Apel București, după ce un judecător de la Tribunalul Militar București a dat, în vară, o primă sentință. Ce urmează este doar o formalitate: din cauza prescripției, niciun jandarm – șef sau subaltern – nu mai poate răspunde penal.

Recorder a analizat traseul lung și sinuos al Dosarului „10 august”, una dintre cele mai mari restanțe ale justiției din istoria recentă a României. Este o poveste despre impunitatea celor puternici și despre incapacitatea instituțiilor statului de a face dreptate, chiar și atunci când se comit cele mai evidente abuzuri, sub ochii întregii lumi.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

OUTSIDER POLITIC #12. Florin Manole: La Mykonos, ne-am întâlnit cu oameni de afaceri din SUA

Timp de cinci luni, PSD l-a acuzat pe Ilie Bolojan că se ține de scaun. Iar când Bolojan a cedat și a anunțat că votează Guvernul Niculescu, PSD tot n-a fost mulțumit: i-a cerut lui Ilie să rămână la prăvălie. De fapt, Sorin Grindeanu se teme să nu deconteze singur la următoarele alegeri, cu atât mai mult cu cât electoratul PSD zboară către AUR cu viteza unui avion privat care se îndreaptă spre Mykonos. Dacă tot am pomenit de Mykonos, am ales un invitat cu expertiză în insulele grecești: Petre Florin Manole, fost și viitor ministru al Muncii.

OUTSIDER POLITIC #11. CTP: „Nicușor Dan a trecut în spatele țevilor de pușcă din decembrie 1989”

Se împlinesc 30 de ani de când gazetarul Cristian Tudor Popescu scria „Rictusul bolșevic“, un editorial care avea să contribuie la schimbare, deci la alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte. Acum, avem un președinte care-i ține partea unui șef de serviciu secret. În acest timp, ura din societate a atins un nou prag sinistru: apostolii lui Călin Georgescu i-au cântat veșnica pomenire lui Cristian Tudor Popescu. Oare ce mai urmează?

Recorder