Țara care-și calcă oamenii în picioare

Am fost în Piața Victoriei pe toată durata protestului de ieri și am văzut ceva mai șocant decât lacrimogenele jandarmilor și descinderea violentă a huliganilor din galerii: am văzut furia cetățeanului de rând, căruia i-a ajuns cuțitul la os de atâta frustrare și nu mai vrea să plece din piață nici atunci când e alungat cu gaze și tunuri de apă. Spre miezul nopții, când Piața Victoriei arăta ca un câmp de război, iar jandarmii i-au izolat pe membrii galeriilor în zona bulevardelor Titulescu și Mihalache, protestatarii pașnici au rămas lângă Muzeul Antipa și spre Piața Română, cerând un singur lucru: vrem să rămânem în fața Guvernului și să protestăm. În semn de răspuns, jandarmii au intrat cu scuturile în ei și i-au lovit cu picioarele.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.