HARFA ZILEI. Scârbit de slugărnicia ziariștilor, un câine a îndrăznit să mârâie la Gabriela Firea

Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, a convocat o armată de jurnaliști (deși e mult spus jurnaliști) și a descins la un adăpost de câini fără stăpân din Bragadiru. Acolo a dat peste un câine al dracu’ tare, care i-a zis câteva de ne-a uns pe suflet. Uitați-vă la câine ce mai înjură la ei. O ia la rost când pe Firea, când pe consilierul Tudy. Bă, nenorociților – pare că le spune animalul – când vă luați, mă, de treabă?

Bravo, câine! Cu o presă cumpărată ca la piață, la kilogram, și cu niște bucureșteni apatici, mulți dintre ei participanți activi la actul nobil de corupție, acest câine se plasează hotărât și solitar în opoziție. În el și în cei asemenea lui ne e speranța.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.