HARFELE SĂPTĂMÂNII (20). Un băcăuan a pierdut șapte ani din viață să scrie cuvântul “Ti amo” de un milion de ori. El a lipit foile de hârtie și le vinde cu 125.000 de dolari

Rubrica „Harfele săptămânii” face, în fiecare duminică, un scurt inventar al știrilor cu harfă care ne-au trecut pe la urechi în ultimele șapte zile. O listă de fleacuri care, adunate la un loc, compun un mic tablou al României din zilele noastre.

  • Un tâmplar din Dorohoi… (sună atât de frumos că am putea foarte bine să ne oprim aici). Așadar, un tâmplar din Dorohoi, plecat la muncă în Germania, a venit și el p-acasă și, dacă tot a venit, s-a dus până la Fisc să obțină niște acte de care avea nevoie. Când l-au căutat la catastife, s-a constatat că apare angajat ca medic la Spitalul Municipal, cu venituri, cu tot ce trebuie. S-a apucat cu mâinile de cap și așa de jignit s-a simțit că a făcut și plângere la poliție. Directorul spitalului din Dorohoi spune că, cel mai probabil, e o eroare comisă de subalternii săi care au depus declarațiile la Fisc, dar tâmplarul nici nu vrea să audă și e hotărât să meargă până în pânzele albe ca să-și spele rușinea. “Eu nu mi-am dorit să fiu medic niciodată”, a declarat el pentru “Gazeta de Botoșani”. Are și omul dreptate: după ce ți-ai construit o frumoasă carieră de tâmplar în Germania, nu poți să te faci de râs figurând ca medic într-un spital din România.
  • Continuă legăturile nefirești dintre bistrițeni și chinezi. Cu ocazia zilei domnului nostru Eminescu, a venit în liniștita urbe bistrițeană un poet chinez care – nu știm să vă spunem de ce – a scris un poem pe hârtie igienică. Cu același prilej, pe plaiuri năsăudene a mai sosit și un om de litere indonezian încălțat în sandale. El a constatat că la Bistrița e frig și s-a așternut zăpada. Noi îl bănuim că de-al dracu a făcut așa, ca să capete pe degeaba o pereche de bocanci.

    Foto: Bistrițeanul
    Foto: Bistrițeanul
  • Carmen Presnac, o ieșeancă de 36 de ani, a fost arestată preventiv după ce, în timp ce toca ceapă să pună la ciorbă, a fost jignită de soț și a băgat cuțitul în el. În prealabil, soțul consumase 4 (patru!) litri de vin, ceea ce poate să însemne că era în stare de ebrietate. În fața instanței, Carmen a declarat că regretă fapta și că a acționat la nervi, fără să-și dea seama ce face. Ce l-o fi mâncat și p-ăla în cur s-o înjure?! El nu știe că femeia trebuie lăsată în pace când toacă ceapa?
  • Sătui să tot fie luați peste picior, vasluienii s-au hotărât să le închidă gura tuturor și s-au pus pe învățat japoneză. Așa au considerat ei! Au indentificat o profesoară care cunoaște limba niponilor (o doamnă pe nume Mălina, singura vorbitoare de japoneză din Vaslui) și s-au apucat de treabă. Primul curs a avut loc pe 14 ianuarie, în amfiteatrul Liceului Teoretic Mihail Kogălniceanu și s-a bucurat de un interes ieșit din comun: peste 70 de vasluieni dornici să deprindă tainele limbii japoneze au răspuns prezent. Ziarul “Vremea Nouă” relatează că, în prima oră de curs, s-au adus, între altele, informații interesante despre Ikebana (arta aranjării florilor vii) și s-au punctat câteva elemente de cultură și civilizație japoneză. Cum or avea vasluienii de gând să valorifice aceste cunoștințe și la ce-i ajută pe ei Ikebana nu putem să vă spunem, dar îi încurajăm să persevereze. N-are ce să strice limba japoneză la Vaslui, mai rău decât e acum n-are cum să fie.
  • E scandal mare la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” și la Opera Națională din Iași. “Bzi.ro” scrie că în cele două entități s-a format o rețea alcătuită din instrumentiști, sunetiști, pompieri și portari (nu se putea fără ei) care, pe timpul nopții, introduc în incinta instituțiilor de cultură formații de lăutari care folosesc scena pentru a înregistra videoclipuri. Totul a ieșit la iveală după ce conducerea teatrului și a operei a găsit pe Youtube videoclipuri filmate pe scena acestor instituții fără ca ei să fi aprobat vreo filmare. S-a demarat o anchetă internă în care principalul suspect este un trombonist al operei, om cu multe relații în lumea muzicii lăutărești. Harfa.ro cere pedepsirea drastică a acestui trombonist!
  • Din “Monitorul de Neamț” aflăm două lucruri foarte interesante: 1. Locuitorii orașului Bicaz sunt apelați cu termenul bicăjeni 2. La începutul săptămânii a încetat din viață Virgil Duțu, zis “Diodă”, singurul depanator radio-tv din Bicaz. El a fost găsit fără suflare în apartamentul proprietate personală, iar poliția anchetează cazul. Totuși, ținând cont că această anchetă nu-l mai poate aduce înapoi pe “Diodă”, se impune următorul mesaj: Bicăjeni, umblați cu grijă la televizore! Nu le stricați, că de acum nu mai are cine să vi le repare și rămâneți cu ele așa!
  • Caz antologic la Brăila: un anume Daniel Chesaru, care în 2012 și-a pierdut permisul de conducere din cauza consumului de alcool la volan, s-a hotărât să-l ia înapoi. În acest sens, Chesaru era programat în cursul zilei de miercuri să susțină examenul pentru redobândirea permisului. Ce credeți că a făcut? Bineînțeles că s-a prezentat la examen beat rangă. Polițiiștii și-au făcut cruce și l-au trimis înapoi acasă. Renunță, Chesare, ce permis să mai iei tu înapoi când nu vrei să lași băutura nici de-al dracu!
  • Un băcăuan a scos la vânzare pe internet un tablou intitulat “Ti amo”, pe care îl consideră o capodoperă și căruia i-a fixat un preț de 125.000 de dolari. Tabloul are 135 de metri pătrați și este alcătuit din mii de coli A4 pe care creatorul băcăuan a scris de un milion de ori cuvântul “Ti amo”. “Șapte ani a durat să creez această operă de artă unică în lume”, scrie băcăuanul. Apreciem această harfă, dar îl anunțăm, cu regret, că a consumat pasta la pix degeaba. Singurul mod în care își poate valorifica opera este să se ștargă cu ea la cur și să facă economie de hârtie igienică.
  • Alt artist de ocazie, de această dată de la Galați, a strâns niște mormane de zăpadă în fața blocului, le-a bătătorit bine și a început să sculpteze în ele. Prima dată a făcut un bust al lui Mihai Eminescu, apoi a realizat și “Cumințenia Pământului”. “Am văzut la televizor că e polemică mare pe tema asta și am zis să fac și eu una”, a declarat Petrică Darie pentru ziarul “Viața liberă”. Cei care vor să admire operele curajosului sculptor gălățean trebuie să știe că ele vor rămâne, pe toată durata iernii, în fața blocului J 5 din cartierul Micro 21. Grăbiți-vă, că dă căldura și le topește.zapezi
  • Doi nelegiuiți din județul Neamț au intrat peste o babă în casă să-i facă cele obișnuite prin părțile Moldovei. Pentru că baba n-avea niciun ban in casă, nemțenii i-au furat o cutie de bomboane.
  • O fabrică de confecții din Roman a introdus cartelele de acces pentru angajați, așa cum se întâmplă în toată lumea civilizată. Supărați că nu mai pot să păcălească pontajul, angajații romașcani se revoltă și invocă drepturile omului: „La ce vedem în zilele noastre, aceste cartele cu datele noastre personale pot fi folosite la orice fel de lucru pentru a crea probleme. De ce nu ne ia și amprenta oculară?“, strigă, de sub plapuma anonimatului, un romașcan speriat de perspectiva că trebuie să se apuce de muncă, acum, la bătrânețe.
  • La subsolul Teatrului Municipal George Bacovia din Bacău au fost descoperite mai multe familii de șerpi, care își duc zilele, așa cum pot, prin ungherele clădirii. Presa băcăuană relatează că, la aflarea veștii, directoarea Eliza Noemi Judeu a cerut o evaluare a situației. Asta e tot ce știm, ziariștii băcăuani n-au avut chef să ne relateze mai mult și nici noi n-avem chef s-o sunăm pe Eliza Noemi și s-o întrebăm: “Ce, dracu, faceți doamnă acolo, vă mănâncă șerpăraia?”. N-ar avea niciun rost.

P.S. Făcând o scurtă evaluare a harfelor de săptămâna aceasta, nu putem trage altă concluzie decât următoarea: Putine, să nu te pună dracu’ să vii peste noi și să ne iei Moldova, că rămânem în curul gol, tati, nu mai avem nicio harfă.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să