HARFELE SĂPTĂMÂNII. Cele mai ruşinoase monumente închinate eroilor neamului

Rubrica „Harfele săptămânii” face, în fiecare duminică, un scurt inventar al știrilor cu harfă care ne-au trecut pe la urechi în ultimele șapte zile. O listă de fleacuri care, adunate la un loc, compun un mic tablou al României din zilele noastre.

– Începem cu nişte harfe dureroase, descoperite în timpul deplasărilor noastre prin ţară. Nu de alta, dar se apropie Ziua Armatei Române (25 octombrie) şi iarăşi se vor spune cuvinte mari despre patrie şi eroi, în timp ce prin oraşele şi comunele României lucrurile arată ca în fotografiile de mai jos: în stânga puteţi vedea unul dintre cele mai reprezentative monumente închinate eroilor căzuţi în războaie: o ţeavă ruginită, tăiată cu flexul. Monumentul se găseşte în oraşul Petroşani, în faţa discotecii Revival. Totodată, în partea dreaptă vă prezentăm un monument ridicat în cinstea eroilor de la 1918 şi aflat în curtea Primăriei Gârceni (judeţul Vaslui). E frumos, numai că are pe soclu un vultur obez, iar numele ţării a fost scris aşa cum puteţi vedea şi dumneavoastră. Glorie patriei noastre care ştie să-şi cinstească eroii!

– Apropo de patrie şi de eroi: poetul Mircea Dinescu și-a lansat, săptămâna asta, la Drobeta Turnu Severin, cartea de poezii intitulată „Colierul din bomboane de colivă“. Evenimentul a fost inclus în programul festivalului literar mehedințean „Sensul iubirii“. Harfa e că, la lansare, alături de autor a stat în permanență președintele Consiliului Județean Mehedinți, un PSD-ist pe nume Aladin. Aladin Georgescu. În timp ce se făcea că lansează, Mircea Dinescu a strecurat și câteva mângâieri pentru factorul politic: „În niciun județ din țară, în afara Mehedințiului, președintele Consiliului Județean nu vine la poezie!“. Nu că n-ar ști Mircea Dinescu, dar scriem și noi ca să rămână scris: Aladin ăla a venit la poezie, a cuvântat, a împărțit diplome și distincții, apoi a făcut poze cu scriitorii, le-a pus pe Facebook și, ce să mai, a bifat și cultura pe anul ăsta. Aladine, bune bomboanele de colivă, ă? Mircea, să înțelegem că te extinzi cu moșia de la Cetate înspre Mehedinți, încolo?

– N-am terminat cu lansările: fostul procuror teleormănean Dan Botez a lansat, la Alexandria, la finalul acestei săptămâni, volumul de specialitate „Ion Gheorghe Maurer. Un intelectual la poarta comunismului“. Lansarea a reprezentat evenimentul cultural al săptămânii în județul fără librării. Cartea este un elogiu fără limite adus fostului prim-ministru comunist, care, nu-i așa, „a strălucit prin maturitatea de care a dat dovadă în politica de independență a României“. Și pentru ce? – suspină autorul – pentru ca să fie batjocorit după Revoluție, să i se ia casa și să i se facă pensia mică? Bravo, teleormăneni, rescrieți voi istoria. Și hai odată cu antologia aia „de la Dej la Dragnea“, că vedeți bine că stau ăștia mici fără manuale de istorie în clase!

– Încă o carte și gata. A fost lansat, săptămâna asta, la Piatra Neamț, un volum dedicat lui Gheorghe Ștefan, recent ieșit din pușcărie după necazul cu finanțarea ilegală a PDL-ului. Volumul se numește „Gheorghe Ștefan, galben și negru“ (n.r. – metaforă țesută pe cromatica tradițională a echipei de fotbal Ceahlăul Piatra Neamț) și reprezintă o istorie a clubului moldav în perioada 1992-2015, când Pinalti era la conducere. Din păcate, Ștefan n-a putut lua parte la lansare, fiind plecat la Paris. Chiar și așa, a fost frumos. A venit primarul, s-a evocat, s-au rememorat toate hențurile și toate cornerele neacordate echipei de sub Pietricica… Pe autor îl cheamă Gelu Crăcană.

– Pentru că am atins tangențial acest capitol – nume frumoase românești -, aflați că vicepreședintele Agenției Naționale de Reglementare în domeniul Energiei poartă frumosul nume de Henorel Soreață. Bun comentariul jurnalistului Liviu Avram pe marginea acestui subiect: „Nici Divertișii, în vremurile lor cele mai faste, n-au fost în stare să născocească un așa nume: Henorel Soreață“.

– Atât de mult i-au dus românii dorul profesorului Dan Voiculesu, încât au lăsat tot, marți seară, și au dat pe România TV, ca să vadă primul interviu al Varanului de la ieșirea din nedreapta și abuziva pușcărie. Vă întrebați de ce a acordat Voiculescu primul interviu RTV-ului, și nu Antenei 3? Toată lumea s-a mirat, dar dom’ profesor a explicat frumos și pe înțelesul tuturor mardeiașilor: „Vă dau vouă primul interviu pentru că v-ați orientat“. Splendid! În orice caz, delirul voiculescian despre hidra binomistă și despre temnițele comuniste ale Codruței Kovesi a fost urmărit de peste o jumătate de milion de români, RTV având în acel segment de timp cea mai mare audiență dintre posturile de știri (mult peste Antena 3. Bieții Gâdea și Badea, probabil că au avut inimile frânte că dom’ profesor al lor s-a dus la alții și i-a lăsat cu buzele umflate). Concluzia e că Dan Voiculescu îi lipește pe români de ecran mai ceva ca Netflixul. Nu-i nimic, s-au făcut și semințele de floarea soarelui (ne-a anunțat Liviu Dragnea)… să tot stăm la televizor, să ne uităm la corupți cum predică despre justiție.

– Ziarul „Lumina“ ne informează că Protopopiatul Dej își transferă toate serviciile de comunicare pe Cloud: „Începând de miercuri, 19 octombrie, comunicarea și gestiunea internă a instituției vor fi procesate de către serviciile Google for Work: documente online, adrese de e-mail corporate pentru preoți și migrare a datelor locale spre Cloud“, se arată în comunicat. În ritmul ăsta de tehnologizare, în câteva luni vor ajunge babele să plătească acatiste în bitcoin. Păi, ce-are, Daniele? Ăia nu sunt bani? Îi luați, nu-i dați!

– Vești bune pentru buzoieni: Buzăul va deveni, la primăvară, orașul lalelelor (ceea ce va completa strălucit actualul titlu de cel mai urât oraș din România, acordat de propriul primar). Municipalitatea a dat 450.000 de lei pe aproape un milion de bulbi de lalele care urmează să fie plantați prin tot orașul. Investiția este bună: pe lângă calitatea estetică, ea dă naștere și unor locuri de muncă. Ziariștii locali spun că, la primăvară, când vor răsări lalelele, sigur va fie nevoie de câteva sute de paznici care să păzească florile de mâinile harnice ale buzoienilor.

– Întâmplare dureroasă om-animal, la Flămânzi în județul Botoșani. Un agricultor nemulțumit de randamentul calului său s-a hotărât să-i aplice acestuia o corecție fizică, tradițională, cu parul. Nici bine nu se apucase omul de lucrare, că animalul a început să dea semne de nesupunere la bătaie. Într-un moment de neatenție, calul i-a aplicat botoșăneanului o dureroasă lovitură în zona toracică. A început, astfel, o luptă dură, a orgoliilor. Calul, nervos din cale-afară, a aplicat lovitură după lovitură, cu copitele, nepăsător la strigătele omului și ale rudelor sale. După ce i-a rupt bărbatului câteva coaste și după ce i-a realizat un traumatism cranio-facial cu fractură de piramidă nazală, calul s-a retras într-un colț al gospodăriei, ca să se calmeze. Rudele au chemat imediat salvarea iar medicii au consemnat: „bărbat cu politraumatism prin agresiune animală“. L-au dus la spital și va sta acolo o vreme, pentru recuperare sub atentă îngrijire medicală. În concluzie, n-a fost frumos că botoșăneanul a început conflictul, dar nici calul nu trebuia să se pună la mintea lui.

– Tot în Moldova, dar în comuna Holboca, din județul Iași, un preot a tranșat diferendele cu niște câini de prin vecini într-o manieră americană: a scos pușca la ei și i-a omorât. Popa recunoaște crima, dar spune că deține arma legal, iar câinii se aflau pe proprietatea sa și încercau, la rândul lor, să-i ucidă câteva găini. „Pe doi dintre câini i-am împușcat, asta fost toată treaba“, a declarat părințelul în fața jurnaliștilor. „Păi, cum adică, îi lăsăm pe câini să facă legea? Sau cum? Că nu înțeleg!“, s-a mai rățoit el. Popa este acum într-o mare belea, pentru că și alți săteni au prins curaj și au început să vorbească, susținând că acesta nu e la primele câinucideri. A mai luat viețile unor animale doar pentru că i-au încălcat granițele parohiei. Poliția a deschis dosar penal, iar Mitropolia Moldovei și Bucovinei se gândește să-i ia haina preoțească, pentru că nu prea e voie ca un părinte să tragă cu pușca. Și, dacă mai sunt și alții în situația lui, să renunțe la arme, căci e mare păcat să ții pușca sub sutană. Sfinți părinți, atenție! Prezentați arm!

– Săptămâna asta, un tanc al Armatei Române care se deplasa pe un drum public de pe raza municipiului Galați a intrat într-un stâlp de electricitate. Cauzele accidentului au rămas neelucidate. Ne așteptam să apară un pârlit de polițist care să turuie că „în cauză a fost deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii de cutare și cutare“. Dar nu, nimic. Tăcere. Nu știm nici de unde venea, nici unde se ducea tancul. Și mai ales, nu știm cum a ajuns pe trotuar și a rupt stâlpul. Nu știm, dar bănuim, ce să facem… Fie au uitat ăștia să mai facă revizia pe la tancuri, fie tanchistul a gustat ceva înainte… mă-nțelegi… că s-a făcut tulburelul și un păhărel-două acolo merge înainte de-o plimbare cu tancul pe faleză, frumos așa…

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să