În adâncurile pandemiei. Cum arată realitatea pe care am obosit s-o vedem
Suntem în secția ATI a Spitalului Universitar din București, iar asistenta Petruța Rădanță tocmai a ieșit din zona roșie și s-a dezechipat. Îi lucește fața de la sudoarea îmbibată în piele și i se văd urmele măștii care i-a stat strânsă pe gură: „E ora 22 și mai urmează încă trei runde până dimineață la 7”.
Rundele sunt intervalele de trei ore în care asistentele ies și intră în zona unde se află pacienții COVID cu forme severe. Ele duc greul secțiilor ATI.
Privite din exterior, prin peretele de sticlă, aceste femei cu costume și ochelari de protecție par niște scafandri scufundanți în adâncul unui ocean. Mai ies din când în când să tragă aer în piept, apoi se scufundă din nou, să salveze ce se mai poate salva.
Am petrecut o noapte de gardă cu asistentele de la Spitalul Universitar, ca să vedem prin ochii lor cea mai dură perioadă a acestei crize sanitare. Sunt imagini cu un puternic impact emoțional, care ne obligă să privim realitatea în față.
La momentul publicării acestui material, numărul pacienților COVID internați la ATI a trecut de 1.500, iar ministrul Sănătății a anunțat că în spitalele din toată țara mai sunt disponibile doar șase locuri la terapie intensivă.
Afară e o primăvară însorită. În adâncurile pandemiei, realitatea arată așa:
