Incompetenţa ucide

• Pe 5 martie 2015, România a primit un împrumut de 250 de milioane de euro de la Banca Mondială, bani care trebuiau investiți exclusiv în modernizarea sistemului de sănătate: construiri și reabilitări de spitale, dotări de ultimă generație, specializarea personalului medical.
• După zeci de ani în care condițiile dezastruoase din spitalele au fost justificate prin lipsa resurselor financiare, sărăcia nu mai putea fi un argument. În lipsa acestui alibi, avea să iasă la iveală o problemă și mai gravă: incompetența și nepăsarea celor aflați la conducerea sistemului medical.  
• La trei ani de la semnarea contractului cu Banca Mondială, am reușit să cheltuim doar 4 % din suma totală și, dacă nu va fi reziliat pentru neperformanță, creditul va expira în 2020, timpul rămas fiind insuficient pentru îndeplinirea obiectivelor inițiale.

• Banca Mondială ne-a trasat sarcini clare pentru cheltuirea banilor. Peste 180 de milioane de euro ar trebui investiți în îmbunătăţirea serviciilor medicale, unul dintre punctele cele mai importante ale acordului vizând crearea a patru unităţi de mari arşi în Bucureşti, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara.

• Deși nevoia unor astfel de spitale a devenit și mai evidentă după tragedia din clubul Colectiv, ne aflăm în stadiul în care, după trei ani de la acordarea creditului, nu s-a făcut nimic pentru înființarea celor patru unități. În decembrie 2017, Florian Bodog, pe atunci ministrul Sănătății, anunța că „în momentul de față se lucrează la studiile de fezabilitate”.

• Documentele Băncii Mondiale arată că, din suma infimă pe care am reușit să o cheltuim (doar 4% din credit până în decembrie 2017), o bună parte din bani s-au dus pe excursii şi contracte de consultanţă.

• Funcţionari din Ministerul Sănătăţii şi foşti miniştri susţin că ar fi cheltuit, de fapt, mai mulţi bani şi acuză Banca Mondială pentru eşecul acordului: „Nu au făcut niciodată un parteneriat cu noi, ci ne-au împiedicat cât au putut. Au fost o frână”.

• Documentele oficiale arată însă că oficialii români au fost mereu conştienţi de propria incompetenţă: au cerut derogări şi au renegociat contractul cu BM pentru a nu pierde banii, însă nici după amânarea termenelor n-au respectat datele convenite.

• Exasperaţi de greutatea cu care accesăm fondurile, oficialii Băncii ne impun ca, până în 2019, să cheltuim cel puţin 45% din împrumut. Altfel, vor denunţa contractul.

• Avertismentul Băncii Mondiale vine în contextul în care România riscă să piardă și fondurile europene alocate pentru construirea spitalelor regionale, unde se înregistrează, de asemenea, întârzieri considerabile. Incompetența celor din ministerul Sănătății cuprinde, de fapt, o lungă istorie de eșecuri în cheltuirea banilor alocați pentru reformarea sistemului: ultimul raport al Curții de Conturi, citat de PressOne, arată că, în perioada 2011-2015, Ministerul Sănătății a rămas cu peste 100 de milioane de euro în conturi, bani pe care i-a avut la dispoziție, dar nu i-a cheltuit. În același interval, ministerul a ratat și accesarea unor fonduri europene în valoare de peste 110 de milioane de euro.

„Şansele pacientei într-o clinică modernă ar fi fost mai mari”

August 2017. O femeie de 52 de ani din Iaşi, cu arsuri pe 60% din suprafaţa corporală, moare după ce toate spitalele din Bucureşti refuză să o interneze din lipsă de locuri. Femeia rămâne blocată în clinica de chirurgie plastică de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi, unde nu i se poate acorda asistenţa necesară. „Şansele pacientei într-o clinică modernă ar fi fost mai mari“, spun medicii. Prea târziu.

Chirurgia plastică de la „Sfântul Spiridon” funcţionează în condiţii de provizorat încă din 2014, iar medicii s-au văzut adesea în situaţia de a opera chiar şi doi pacienţi simultan în aceeaşi sală. Deşi ministerul Sănătăţii a investit 40 de milioane de lei pentru amenajarea unei noi clinici, aceasta a rămas nefuncţională: nimeni nu a cumpărat şi dotările medicale. Conducerea spitalului a reclamat această situaţie la minister încă din ianurie 2017. Oficialii le-au răspuns medicilor că, în curând, aparatele medicale necesare vor fi cumpărate cu bani de la Banca Mondială. Doctorii spun că acestea ar fi costat 15 milioane de lei.

Şapte luni mai tâziu, nicio achiziţie. Moartea femeii de 52 de ani nu a schimbat cu ceva situaţia de la cel mai mare spital din Moldova. Peste alte două luni, încă un pacient cu arsuri pe 50% din suprafaţa corpului moare în aceleaşi condiţii. Ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, dă asigurări că, până la finalul anului, vor fi livrate o parte din echipamente. Declaraţia ministrului are loc în preajma comemorării a doi ani de la tragedia din clubul Colectiv şi într-un context politic care nu-i e deloc favorabil: în spaţiul public se vorbea despre remanierea sa, ca urmare a crizei vaccinurilor şi a imunoglobulinelor.

În ciuda promisiunilor, însă, aparatele medicale nu au ajuns nici până astăzi la Iaşi. „Am fost de patru ori la București să aflu ce se întâmplă cu aparatura și dacă mai ajunge vreodată. Cu căruța, cu elicopterul, cu ce-o fi, numai să ne-o trimită. Degeaba, nu am primit nimic”, ne-a declarat Ioan Bârliba, managerul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași.

Țara eternelor promisiuni

Minciuna ministrului Bodog face parte, de fapt, dintr-o serie de promisiuni, amânări şi alte promisiuni în care s-au complăcut toţi cei care au condus ministerul Sănătăţii în ultimii trei ani, după ce acordul de împrumut cu Banca Mondială a devenit activ. Absolut toţi cei care ar fi putut folosi acești bani pentru a reforma sistemului medical s-au grăbit să-şi asume în nume personal beneficiile proiectului. La momentul bilanţului, însă, fiecare dintre ei s-a aflat în situaţia de a căuta scuze pentru a-şi justifica nereuşitele.

Premierul Dacian Cioloş, ministrul Patriciu Achimaş-Cadariu (foto) şi secretarul de stat Raed Arafat au vorbit public despre acordul cu Banca Mondială încă din primele zile ale guvernării tehnocrate. „Vom construi sau reabilita, după caz, centre destinate îngrijirii bolnavilor cu arsuri, fiecare urmând a funcţiona în cele mai importante centre universitare din ţară”, spunea Achimaş Cadariu în noiembrie 2015. „Pentru finanţarea programului va fi făcut un împrumut la Banca Mondială”, explica el. De fapt, banii erau disponibili încă din 5 martie 2015, potrivit documentelor Băncii Mondiale. Nicolae Bănicioiu (ministrul în mandatul căruia s-a parafat împrumutul) nu cheltuise niciun ban din cei 250 de milioane de euro, iar noul deţinător al portofoliului Sănătăţii a reuşit și el să-i păstreze aproape neatinşi. Fostul ministru tehnocrat refuză să ofere explicaţii despre performanţa sa „nesatisfăcătoare”, potrivit ratingului dat de specialiştii Băncii la două luni după demisia sa.

„Tot timpul au fost reproşuri că ne mişcăm greu”

Dincolo de miniștrii aflați la conducere, valorificarea împrumutului a depins în primul rând de aparatul din minister. Cristian Grasu (în prezent secretar de stat în ministerul Sănătății) a coordonat gestionarea împrumutului în primul an, în calitate de director al Unităţii de Management Proiect.

Grasu (foto) dă vina pe oficialii Băncii Mondiale pentru incapacitatea României de a accesa fondurile și susţine că aceştia îşi băgau prea mult nasul în cheltuielile românilor. „Noi am propus să începem cu achiziţia de echipamente, dar consultantul angajat de Banca Mondială să ne ajute să implementăm acest proiect, a respins ideea. A zis să facem mai întâi reformă şi pe urmă să cumpărăm lucruri. Părerea mea e că acest proiect era pentru cumpărat lucruri”, spune Grasu, ignorând că însuşi titlul acordului este „Împrumut pentru proiectul privind reforma sectorului sanitar”, dar şi că toate etapele de implementare a proiectului erau convenite cu reprezentanţii băncii încă din momentul semnării acordului.

„Tot timpul au fost reproşuri că ne mişcăm greu! Dar modul în care proiectul a fost manageriat de către Banca Mondială, mai precis de către consultantul lor, a fost greşit! El trebuia doar să consilieze, nu să conducă!”, susţine Grasu, care în prezent coordonează Departamentul Monitorizare Implementare Spitale Regionale. Așa cum am amintit mai sus, România este în mare întârziere și cu construcția spitalelor regionale și riscă să piardă finanțarea europeană.

Că a fost vorba de incompetența celor din minister sau de exigența prea mare a consultanților de la Banca Mondială, cert este că, în primul an, România a cheltuit o sumă infimă din împrumutul de 250 de milioane de euro. A fost vorba de câteva grupe de medici trimise la specializare în Occident. Până și acest demers a căpătat conotații românești, fiind folosit de medicii de la Floreasca pentru a muşamaliza eşecul unor investiţii de aproape 9 milioane de euro pentru Unitatea de Arşi a spitalului.

Clinica fusese finalizată şi inaugurată încă din 2010, dar a rămas nefuncţională pentru următorii cinci ani din lipsa dotărilor. Pe 9 aprilie 2015, după achiziționarea aparaturii, Unitatea de Arşi de la Floreasca a mai fost inaugurată o dată numai pentru a fi închisă în aceeaşi zi: nu exista personal pentru îngrijirea bolnavilor, explica Oana Vermeşan, şefa noului compartiment de arşi. Aceasta se lăuda, în schimb, cu faptul că unitatea dispune, acum, de un aparat unic în România – capsula hiperbară – în care se poate face terapia cu oxigen, vitală pentru pacienţii cu arsuri profunde. Cu toate acestea, după tragedia din clubul Colectiv, unitatea de la Floreasca a rămas sub lacăt.

În februarie 2016, Oana Vermeşan se plângea la televizor că a reuşit cu greu să găsească medici şi asistenţi cu experienţă, dispuşi să rămână în secţie, aşa că au fost angajaţi începători, care au nevoie de stagii de pregătire în Franţa. Justificarea aceasta venea, de fapt, chiar în momentul în care Ministerul Sănătăţii alocase o mică parte din banii de la Banca Mondială mai multor echipe de medici şi asistenţi români care urmau să meargă la stagii de pregătire în trei centre de arşi din Franţa – la Bordeaux, Lille şi Paris. Deşi programul se adresa în special medicilor începători, care aveau nevoie de pregătire, Oana Vermeşan, coordonatorul Unităţii de Arşi de la Floreasca, s-ar fi trecut şi ea pe liste pentru stagiul din Hexagon, susţin surse din sistemul medical.

Chirurgul Ciprian Isacu, fost şef al Secţiei de arşi de la Centrul Spitalicesc Universitar din Bordeaux, a fost printre cei s-a ocupat de instruirea medicilor români în Franţa: „Au trimis grupe de specialişti – chirurgi, anestezişti, infirmieri – la specializare timp de o lună. La Bordeaux, am avut 3 grupe. Nu ştiu cât a învăţat fiecare din această experienţă, însă, după acest scurt stagiu, n-am mai auzit nimic despre vreo iniţiativă pentru arşi. Mă gândesc doar la copiii ăia din Colectiv. Au trecut mai bine de doi ani şi, în afară de câteva flori, comemorări, o emisiune lacrimogenă şi o manifestaţie, nu s-a făcut mai nimic. Ei vin tot în străinătate să se opereze. Iar asta e doar partea vizibilă a aisbergului. E păcat”.

La 20 aprilie 2016, Unitatea de Arşi de la Floreasca a fost inaugurată a treia oară. A doua zi, ministrul Achimaş Cadariu făcea o vizită inopinată pentru a-i întâlni pe specialiştii pregătiţi în Franţa, din banii Băncii Mondiale. Nu găsea însă pe nimeni. De fapt, în ciuda investiţiilor de peste 9 milioane de euro şi a asigurărilor date de medici, Unitatea de Arşi inaugurată de trei ori încă nu era funcţională. Corpul de Control al ministrului Sănătăţii descoperă mai multe nereguli, printre care şi faptul că aparatul unic în România, capsula hiperbară cumpărată încă din decembrie 2013 la un preţ de şapte ori mai mare decât valoarea reală, nu funcţionase niciodată şi, de fapt, nici nu putea fi folosită pentru tratamentul marilor arşi, ci pentru tratamente antiîmbătrânire.

„Le convenea că stăteau pe salarii mari, dar nu mișcau un deget”

Situația creditului oferit de Banca Mondială nu s-a schimbat nici după ce la Sănătate a venit Vlad Voiculescu, cu toate că, încă la preluarea mandatului, acesta promitea: „Vom debloca acest program, din care 180 de milioane de euro sunt disponibili pentru investiţii”. S-au cheltuit însă bani puțini. Şi nu pe investiții, ci pe contracte de consultanţă. Astfel, stadiul de implementare a rămas „nesatisfăcător” şi după mandatul lui Voiculescu, după cum arată documentele oficiale.

Vlad Voiculescu (foto) spune că vina o poartă subordonaţii săi din Unitatea de Management al Proiectului (UMP): „Le convenea că stăteau pe salarii de peste 10.000 de lei, dar nimeni nu mişca un deget”. Carmen Angheluţă, numită director al UMP după plecarea lui Cristian Grasu, spune că ea și funcționarii din subordine și-au dat interesul, dar problemele au fost în altă parte: „Cei de la Banca Mondială, în loc să fie un sprijin, au fost o frână. Nu au făcut niciodată un parteneriat cu noi, dimpotrivă, ne-au împiedicat cât au putut”.

În ciuda dezinteresului manifestat de oficialii români, cei care aflaseră pe pielea lor câtă nevoie are România de centrelele de mari arşi făceau tot posibilul să mişte lucrurile în minister. Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv, susține că a fost în audiență la ministrul Vlad Voiculescu pentru a-i reaminti despre necesitatea construirii unor centre pentru marii arși: „Am venit cu doctorul Gerard Beerhuizen, preşedintele Asociaţiei Europene de Arşi, și am avut o discuție despre cum ar putea și ei să ajute cu expertiză”. Vlad Voiculescu susţine că, în ciuda intenţiilor bune ale celor care au vrut să se implice din exterior în managementul proiectului, aceştia nu puteau schimba lucrurile peste noapte, întrucât sarcina implementării acordului ţinea în primul rând de aparatul din minister. Astfel, discuțiile nu s-au concretizat. Până la finalul mandatului lui Vlad Voiculescu, riscul de neperformanţă al împrumutului creştea de la „moderat” la „substanţial”.

După mandatul lui Vlad Voiculescu, la ministerul Sănătății a venit Florian Bodog, care îl acuză pe predecesorul său de rea-voinţă: „Eu am avut o întâlnire cu el, în prima zi, între patru ochi. M-a sfătuit să închid contractul cu Banca Mondială, pentru că nu se poate controla. El n-a vrut să-şi asume răspunderea”. Vlad Voiculescu confirmă întâlnirea pe care a avut-o la predarea mandatului, dar neagă acuzațiile lui Bodog: „Este o minciună. Nu mă așteptam la altceva din partea domnului Bodog. De ce ar vrea cineva să închidă singura finanțare externă pentru un program de reformă pe care îl avem în Sănătate? Ce i-am spus este că dacă ministerul nu își face treaba, programul este în pericol pentru că Banca Mondială ia in considerare închiderea lui”.

Banca Mondială ne roagă să cheltuim banii

Nici mandatul lui Florian Bodog (foto) nu s-a dovedit foarte performant în ceea ce privește fructificarea împrumutului acordat de Banca Mondială. Deși noul ministru a făcut mai multe schimbări în componenţa echipei responsabile cu administrarea împrumutului, rapoartele oficiale arată că ministerul Sănătății nu a reuşit să depăşească procentul de 4% din întrega sumă disponibilă.

„Am schimbat de trei ori echipa celor care făceau specificaţiile în proiect, pentru că tot primeam informaţii despre fapte de corupţie”, susține Bodog. Surse din minister spun că persoanele respective ar fi acceptat să meargă în concedii plătite de companiile de consultanță contractate în baza acordului cu Banca Mondială.

În plus, ca urmare a eşecului din primii doi ani, când România a depăşit absolut toate termenele limită, Guvernul României a cerut de două ori, pe parcursul anului 2017, amânarea datelor din contract. Astfel, la 31 iulie, BM aproba deja a doua schimbare în planul de acţiune, însă cu două amendamente importante:

1. Din acel moment, Banca poate cere periodic date despre implementarea proiectului.

2. Până la 31 martie 2019, trebuie să cheltuim cel puţin 45% din cei 250 de milioane de euro. Dacă nu, vor închide casieria! Potrivit noului plan de acţiune, contractele pentru studii de fezabilitate şi proiectare tehnică pentru centrele de mari arşi ar fi trebuit adjudecate nu mai târziu de 30 septembrie 2017.

În decembrie 2017, la finalul mandatului, Bodog recunoștea că încă mai căutăm specialişti care să realizeze studiile de fezabilitate ce trebuiau adjudecate încă din septembrie. Astfel, în decembrie 2017, statisticile creditorului cu privire la eficienţa şi implementarea împrumutului arătau aşa:

Cu toate că cifrele şi statisticile sunt publice şi se găsesc pe site-ul Băncii Mondiale, fostul ministru Florian Bodog spune că acestea nu reflectă realitatea, pentru că datele nu au fost actualizate. Bodog susţine că, în perioada în care a deţinut portofoliul Sănătăţii, a semnat mai multe contracte de cumpărare pentru diferite echipamente medicale, însă, ca urmare a procedurilor birocratice, încă nu au fost făcute şi rambursările din contul Băncii Mondiale.

„Procentul de rambursare este categoric mai mare”, ne-a răspuns şi actualul ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea. Totuşi, aceasta recunoaşte că nici până astăzi nu am reuşit să depăşim etapa studiilor de fezabilitate pentru cele patru centre de mari arşi promise de predecesorii săi: „Sunt patru centre mari, iar lucrurile nu se finalizează atât de repede. Nu renunțăm, se vor face”.

În aceste condiţii, reprezentanţii Băncii Mondiale se află, până vineri, 9 martie, într-o nouă vizită la minister pentru a discuta despre eficienţa împrumutului. Sorina Pintea este al cincilea ministru cu care se întâlnesc în ultimii trei ani şi care îi asigură de succesul parteneriatului.

Totuşi, în ciuda promisiunilor din oficiu, şi Sorina Pintea se află în situaţia de a le cere oficialilor Băncii reconfigurarea acordului şi modificarea unor termene-limită, cu toate că predecesorul său, Florian Bodog, făcuse acelaşi lucru pe 31 iulie 2017. „Am discutat luni despre noile direcţii de acţiune pe care le dorim şi vom reconfigura puţin unele puncte pe care le considerăm prioritare. Nu se vor schimba cele din vară, dar, pe lângă investiţiile în blocurile operatorii, terapie intensivă şi urgenţă, avem în vedere neonatologia, oncologia şi centrele de transfuzii. Putem reconfigura un pic, avem toată înţelegerea”, ne-a explicat Sorina Pintea, încrezătoare că acordul cu Banca Mondială va putea fi prezentat drept un succes în Sănătate, în 2020.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, România ar trebui să facă într-un an și jumătate reforma pentru care Banca Mondială ne-a oferit, pe lângă banii necesari, un interval de cinci ani în care să o punem în aplicare. După primii trei n-a făcut aproape nimic: suntem aceeași țară în care pacienții cu arsuri grave mor cu zile în lipsa unor unități specializate și a unor conducători capabili să-și respecte promisiunile.