Marea răzbunare

Ce se întâmplă acum, cu mutilarea Justiției, este, de facto, sfârșitul României ca stat de drept. România redevine feuda unor satrapi, în care fărădelegea stăpânește nestingherită.

Consecințele: geopolitic, ieșim din Uniunea Europeană și intrăm în despotismul asiatic. E doar o chestiune de timp până când se va săvârși. Dar cursul acesta este.

Și cu adevărat scandaloasă este tăcerea populară. Unde sunt masele largi? Nu sunt. Nimic ce e moral, nimic ce e drept, nimic important nu le mișcă. Unde sunt milioanele de oameni cu o picătură de coloană vertebrală? Unde să fie? Deja pe șantierele și în birourile altei lumi, deja în stradă. Restul doarme somnul cel de moarte.

Am rămas o populație anesteziată cu puterea de a cumpăra un cârnat în plus, în timp ce în jurul ei tocmai se construiește un lagăr și e eliminată din istorie.

Dar nu e doar atât. Toate aceste chipuri lombrosiene, acești oameni sluțiți de o lăcomie fără de margini, urâți, îngrozitor de urâți interior-exterior, cu chipurile gravate de o ură sinceră față de orice ierahie justă… Trăim într-un carnaval grotesc, parcă regizat de David Lynch.

Acea țață ieșită din pântecul bufonului isteric de odinioară, acel pitic slujind oaia, acel ticălos bătrân și moale cu scaunul de stat lipit de dos, toți acești indivizi nepregătiți pentru responsabilități publice, deturnați de la ceea ce popular se spune mâna a treia la tavan (cu tot respectul pentru nobila meserie de zugrav).

Șoferii și aghiotanții interlopilor, pigmei urcați în funcție pe genunche. Matematica rămâne aceeași: zero ridicat la orice putere rămâne tot zero. Mulțimea vidă așternându-se, ca ultima noapte, peste tot cuprinsul României.

Aceste creaturi: figuri de prostituate așezate în geamul Casei de Toleranță a Poporului, borfași de rând ajunși în fruntea bucatelor, chelneri doctori în apărare luați direct de la alambic, cu pufoaica pe ei. Sinistră adunare.

Și mai mult: în spațiul carpato-danubiano-pontic acești ultimi ani, grei și strâmbi cum au fost și ei, vor rămâne ca o belle époque, un Interbelic de-o clipă. Și mai important: a fost pentru prima dată pe la noi când s-a încercat o minimă (minimă!) Justiție.

Iar acum, întocmai ca sclavii scăpați de pe plantație, vom fi pedepsiți. Suntem legați de stâlpi și bătuți cu biciul nemerniciei de o șleahtă de infractori.

Știți cum s-au făcut Legile Justiției? Ca la ospătari. Ce probleme are domnu’? Mărturie mincinoasă? Abolit! Angajarea liotei de neamuri, a amantelor, nepoțeilor și verilor la cabinetul parlamentar? Abolit!

Că sunt efecte secundare pentru populație – precum faptul că nu vor mai putea fi prinși criminalii sau pedofilii? Mofturi! Sclavii n-au drepturi.

Oricum, societatea trebuie să se învețe minte, să nu mai facă. Cetățeanul român e bun ca oaie la vot și ca bou la jug pentru plată corespunzătoare de impozite.

România, tăcând, și-a îngropat nu doar Regele, ci și viitorul. Magnitudinea prăbușirii se poate explica pe înțelesul oricui. Iată: vom pierde tot.

E adevărat, astăzi, până la nota de plată, vom mânca un cârnat în plus.

Sărbători fericite.