Mituri demontate la „Spitalul Virtual pentru Copii”

2799
Pediatrul Mihai Craiu, un medic care demontează miturile legate de sănătatea copiilor atât în viața reală, cât și în spațiul virtual.

Am discutat despre cele mai răspândite greșeli pe care la fac părinții în ceea ce privește sănătatea copiilor cu pediatrul Mihai Craiu, creatorul paginii „Spitalul Virtual pentru Copii”.

Cărucioare cu bebeluși înfofoliți până-n gât trec agale prin parc, la 30 de grade Celsius. Bonete, papuci, pantaloni groși, inclusiv pături. Copilul meu e desculț. Stă așa, un pic somnoros, cu-n picior gol, atârnând din cărucior. Nu pare să-i pese că suntem în inferioritate. Priviri agere de mame și bunici sunt ațintite spre noi, în timp ce trecem pe alei. Îți vine să grăbești pasul, să te adăpostești de judecata părinților care au avut grijă și și-au îmbrăcat bine copiii.

Regula „de aur”, din străbuni, zice că dacă bate un pic vântul și stă copilul dezbrăcat, răcește. Apoi face febră și trebuie neapărat să-i dai antibiotice, că doar așa trece febra. Asta e o altă regulă de aur, apărută însă ceva mai recent, odată cu explozia de farmacii de după 1989. Te face să te gândești din nou dacă nu cumva ai greșit că ai ieșit cu copilul îmbrăcat lejer prin parc.

E plin de mituri despre cum să-ți crești copilul. Unele – cum e cel cu bolile cauzate de curenții de aer – îl fac să zâmbească pe Mihai Craiu, pediatrul care a creat „Spitalul Virtual pentru Copii” – un spațiu online, cu zeci de mii de fani, unde oricine poate găsi răspunsuri clare, pertinente, pe subiecte legate de pediatrie. Altele, însă, îl înfioară.

Doctorul Craiu crede că toate miturile astea au un sâmbure de adevăr. „Dacă nu-i foc, nu iese fum”, zice într-o sală a Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului, unde este medic primar. Toate sunt însă expresia lipsei de informare despre sănătatea copiilor, fenomen extrem de răspândit în România.

Povestea „Spitalului Virtual pentru Copii”

Părintele român, în 74% din cazurile în care se confruntă cu o boală, nu apelează la medicul de familie, ci apelează la mediul online. Asta e o statistică la care face referire Mihai Craiu, dar la care ține să adauge că online „este și junk, adică nu-i cum trebuie”.

Pagina de Facebook „Spitalul Virtual pentru Copii”, un loc virtual, cu informații reale

Din ce vede el, românii trăiesc cu o preocupare permanentă că suferă de ceva. Suntem un popor de ipohondri. „Dacă mergem pe stradă acum, vom găsi în 10 minute 11 farmacii. E o refulare, pentru că înainte nu se găseau medicamente. Și e un exces, ca și excesul culinar. Ca să ajung la oameni, am făcut chestia asta cu «Spitalul Virtual», o pagină de Facebook unde răspundem punctual la întrebări punctuale legate de pediatrie. Vreau doar să ofer educație. Însă nu este un loc unde să-ți tratezi copiii online. Eu le recomand mereu să meargă la medic în realitate”, spune Mihai Craiu.

Primește sute de mesaje pe săptămână. De la părinți din România, care nu știu cum să procedeze în anumite situații. Dar și de la români plecați cu copiii în străinătate. Acolo, unii dintre ei se lovesc de bariera lingvistică și nu știu să le explice medicilor ce-l doare pe copil. Mihai Craiu îi ajută scriindu-le mesaje medicilor străini, în limbi străine.

„Spitalul virtual ajută în primul rând la crearea unui triaj, adică îi spui părintelui dacă e o banalitate sau nu. Eu cred că în această relație sunt singurul avocat al copilului. Și de asta răspund politicos tuturor. Pentru că dacă eu contrariez un părinte, copilul poate ajunge la medic mult mai târziu, în stare gravă sau deloc”.

Parenting în socialism

Internetul e plin de bloguri și site-uri care te învață cum să-ți crești copilul. Pentru mulți, copilul perfect e acolo, pe Google, printre rețete pentru diversificare și ponturi despre activități extrașcolare. Asta, însă, în opinia lui Mihai Craiu, ar fi una dintre „cele mai mari greșeli”.

„Există convingerea asta, ca părinte, că dacă ai acces la o sursă de informare cum e internetul te poți descurca cu orice problemă a copilului. Fiecare individ biologic este diferit și tratamentele și strategiile de creștere a copilului trebuie individualizate pe nevoile fiecărui copil”.

Înainte de 1989, accesul la informații, de orice fel, era controlat, inclusiv în privința creșterii copiilor. Însuși termenul de parenting, de altfel, era unul necunoscut. Exista extrem de puțină literatură cu sfaturi despre cum să crești un copil. Cei din generațiile mai vechi poate își amintesc de cartea „Mama și copilul”, a soților Emil și Herta Căpraru, doi medici recunoscuți în epocă. Și cam asta era tot.

Politica pro-natalistă a regimului comunist punea femeile în situația de a naște cât de mulți copii se putea, dar le obliga să revină în câmpul muncii pe cât de repede posibil. Mamele petreceau astfel extrem de puțin timp cu nou-născuții.

Astăzi, chiar dacă filosofia de creștere a copilului s-a schimbat radical, medicul Craiu a observat o diferență esențială între copiii de azi și cei născuți în perioada comunistă. Una ce ține de sistemele lor imunitare. Se dovedește că astăzi România e locul unde mor cei mai mulți copii de pneumonie. Sau unde există cei mai rezistenți germeni la antibioticele uzuale, din cauza excesului de astfel de medicamente.

„Problema este că imunitatea copiilor de azi nu pare a fi adecvată la modul și stilul de viață de tip westernized, ăsta cu mâncare de tip fast-food, cu alimente sterilizate complet”, spune Mihai Craiu.

Astăzi, cenzura a dispărut și oamenii au acces la multe surse de informare. Doctorul Craiu constată însă, zi de zi, că mulți părinți nu discern între informațiile false și cele din surse credibile. Astfel, în lumea parenting-ului modern există o grămadă de mituri despre creșterea copiilor – unele întreținute din tradiționalism, altele adaptate la era digitală.

Mitul 1: Copilul răcește dacă „îl trage curentul”

Se zice că bolile respiratorii sunt produse de curenți de aer. Este probabil cel mai solid mit legat de sănătatea copiilor de la noi din țară. „De asta o să vedeți că nu se aerisește camera ca nu cumva să-l tragă curentul pe copil, mai ales dacă este bolnav. De asta sugarul are cel puțin o bonetă pe cap, dacă nu chiar mai multe haine pe el. Evident e incorect. Nu curenții de aer și nu temperatura ambientală, ci evident agenții patogeni, virusurile și bacteriile sunt cele care produc boli”, explică Mihai Craiu.

Și nu este un obicei fără efecte negative. Să îmbraci excesiv copilul la temperaturi ridicate este ca și cum ai acoperi cooler-ul la computer, spune doctorul.

„Capul copilului mic e locul prin care se pierde, prin convecție, temperatura, de asta transpiră la cap copiii mici. Acoperirea capului creează mecanisme compensatorii ca să scapi de căldura asta altfel. Cum? Dacă nu poți prin transpirație, copiii ăștia scapă de căldură prin perspirație, pe gură. Toți respiră mai repede și mai amplu, ca un cățel, când îi e foarte cald. Iar un copil mic care hiperventilează schimbă un volum de aer mult mai mare și se expune mai mult la microfloră, la anumite particule, într-un volum mult mai mare decât îi este lui posibil să facă față”.

Un alt efect negativ ține de faptul că un copil îmbrăcat prea gros pe temperaturi ridicate poate dezvolta o sensibilitate la frig. „La noi, însă, părinții acoperă copiii și când au febră. Nu există gardă la care să nu vină copii cu febră acoperiți excesiv. Știu că pare contra-intuitiv să îl dezbraci când e bolnav, dar ceva care dogorește trebuie lăsat să se răcească!”, spune doctorul pediatru.

Mitul 2: Antibioticele rezolvă tot

O greșeală mare, cu impact social uriaș, este prezumția că bolile cu febră sunt infecții bacteriene. Românii cred, în mare majoritate, că dacă are copilul febră, îi trebuie un antbiotic. Așa se tratează adulții, așa își tratează și copiii.

Acum câțiva ani, Mihai Craiu a împărțit niște chestionare printre pacienții veniți la Institut. I-a întrebat, printre altele, la ce se așteaptă ei de la vizita la medic. Peste 60% dintre respondenți au scris că vor pleca cu o rețetă pentru antibiotice, chiar dacă aveau sau nu nevoie.

„Asta vine și din comoditatea noastră, a doctorilor. Și în mintea doctorilor, dar și a părinților, e ideea că boala ar puteea fi bacteriană și e mai ușor să prescrii antibiotic. Dar dacă e prescris un antibiotic inutil, pot apărea multe probleme”, e de părere Mihai Craiu.

Studiile arată că antibioticele distrug inclusiv bacteriile „bune”, care mențin echilibrul în organism, nu doar pe cele care ne îmbolnăvesc.

Dacă iei antibiotice des e „ca atunci când arunci o bombă atomică din avion”, face o comparație medicul pediatru.

„Nu o să moară numai dușmanii din oraș, evident pui tot orașul jos! Distrugerea ecosistemului, microbiomului, generează fenomenul de înlocuire microbiologică, și vin microbi care sunt capabili să trăiască în „orașul” ăla, iradiat, lovit de antibiotic și apoi faci o infecție cu un microb rezistent”.

După excesul de antibiotice, organismul devine „leneș” în fața unei infecții serioase. „E ca la școală”, vine o altă comparație de la Mihai Craiu. „Dacă iei 10 cu fițuici, e foarte bine, ești premiantul clasei. Până când dai însă BAC-ul și nu mai poți copia și ai picat. Adică, dacă iei mereu antibiotice și faci prima infecție mai serioasă, îți pune viața în pericol”.

Mihai Craiu, în timpul unei demonstrații de prim-ajutor la copii

Mitul 3: Regimuri pentru bebeluși

Românii, în principiu, au o cultură medicală făcută după ureche. S-a creat din lipsa de încredere față de sistemul medical, din lipsuri, dar și din excesul de informație neverificată din prezent. La fel e și când vine vorba de creșterea copiilor.

Mihai Craiu crede că din asta s-a născut inclusiv mișcarea anti-vaccinare, din convingerea că oricum, ca părinte, știi mult mai bine ce e de făcut, indiferent de situație.

„Așa au apărut și mișcările astea dietetice, cu regimuri speciale la copii mici. Eu înțeleg că un adult poate să aibă un regim raw-vegan, asta e foarte bine, e bun pentru un organism care este în totalitate dezvoltat, e matur și are minte să decidă ce e mai bine pentru el. Dietele restrictive la copilul foarte mic, în plină perioadă de creștere, nu au ce să caute. În momentul în care ai de construit corpul cuiva de la 3 kile la 60, ai nevoie de aminoacizii esențiali – se numesc așa pentru că nu putem să-i facem noi în corpul nostru -, pe care îi luăm de la surse de origine animală”.

Pediatrul recunoaște însă că toate aceste regimuri vin din buna credință a părinților, care pleacă de la niște rezultate de laborator, în care constată, de exemplu, o alergie la proteinele din laptele de vacă. Sau din neîncrederea, justificată adesea, față de produsele de proastă calitate din comerț.

Soluția pe care le-o propune Mihai Craiu ar fi asta: „Decât să abordezi într-un mod dăunător sigur pentru copil, mai bine să faci un efort financiar și să găsești o sursă de la țară de ouă, lapte și așa mai departe în care să ai încredere”.

Mitul 4: Obiceiuri din străbuni

Nu ține doar de internet. Unele mituri s-au perpetuat încă de pe vremea bunicilor noștri. E ceva ce vine din vremuri imemoriale, din „înțelepciunea” populară: se spune, de exemplu, că trebuie să legi picioarele copilului ca să stea drepte și să crească frumos. Și nu e ceva care să fi dispărut în timp.

Pe la cabinetul lui Mihai Craiu vin și acum părinți, chiar și din București, ai căror copii stau cu picioarele legate. Mihai Craiu le spune mereu: un copil mic, înainte să meargă în picioare, poate fi ținut absolut oricum, pentru că nu se va produce o deformare a oaselor.

„Vin legați și noi încercăm să-i lămurim cu exemplul sacului de dormit. E incomod pentru oricine, în primul rând, să stea așa, iar copilul nu face excepție. De asta plânge, că îl leagă și apoi îl pun pe picioare și-l leagănă, că doar plânge, trebuie legănat! Astea sunt niște atavisme venite de demult. Dar din păcate se întâmplă. Tot așa, de demult, e un alt mit: unui copil care nu are dinți trebuie să-i mesteci mâncarea. Și încă se mai face asta. Dar vom coloniza gura cu germeni care sunt responsabili pentru diverse chestii, de la placa bacteriană la colonizarea amigdalelor și a țesutului limfatic”.

La fel, un alt mit – a cărui perpetuare îl înfioară pe medicul pediatru – e că puțin alcool calmează copiii care plâng. E o concepție înrădăcinată din trecut, dar care încă mai există în anumie medii și poate duce la probleme grave.

„Țin minte, cu ani în urmă, că a venit la noi la gardă un sugar aflat în comă realmente, în preajma Sărbătorilor, pentru că la o petrecere în familie, fiind răcit, ca să tacă, a fost împachetat în țuică. L-au uitat așa și, desigur, că a venit în stare foarte gravă. A fost destul de greu de salvat copilul. Așa că în România încă se mai admistrează alcool copiilor care au colici sau sunt răciți. Ceea ce e profund greșit!”.

Mitul 5: Clopotul de sticlă

Uneori, în cabinetul doctorului Craiu vin părinți cu copii cu forme ușoare de răceală sau gripă, care îl informează că au avut mare grijă și au ținut copilul numai în casă. Mihai Craiu le spune că au greșit.

„Mă întreabă: «Bun, și când pot să-l scot din casă? Sau când pot să-i fac baie». E greșit să crezi că dacă un copil are febră nu trebuie să facă baie. Nu se scoate copilul afară și nu i se face baie numai dacă sunt contraindicații absolute, numai la febrele eruptive, cu vezicule, cum ar fi varicelă. În rest, poți să scoți copilul afară, evident, dacă nu-ți stă în nas cu alți copii. Dacă ai curte sau unde să-l plimbi și nu mergi la mall cu el să dai și altora, evident că poți să-l scoți”.

Precauțiile ar trebuie să fie rezonabile, ceea ce e confirmat și de studii. E greu însă, chiar și pentru medicii experimentați, să convingă părinții să nu-și crească copiii în „clopote de sticlă”.

„Există numeroase dovezi care arată că excesul de curățenie și sterilizare în prima parte a vieții a dus la explozia alergiilor în societățile civilizate, a eczemelor și a intoleranțelor digestive. Pentru că noi, ca specie, suntem făcuți genetic să trăim și să interacționăm în natură. Excesul de sterilitate dăunează”.

Cei mai mulți părinți îi spun doctorului: „Am mai făcut așa și nu s-a întâmplat nimic rău”. Sau: „Data trecută a funcționat”. Ca într-un conspect medical clasic, Mihai Craiu îi invită la moderație. În orice, de la sterilizarea obiectelor cu care intră copilul în contact, la folosirea internetului pe post de medic pediatru.

Cumva, însă, Mihai Craiu poate înțelege toată atitudinea asta de reticență la medicina clasică. „Big Pharma – industria medicamentelor – primește acum ce a cultivat multă vreme: neîncredere. Partea proastă însă e că se va sări calul. Când dai de multă libertate abuzezi de ea. Big Pharma o avea multe bube. Dar cert este că medicina alopată nu trebuie negată și înlocuită numai cu surse alternative de informare, de cele mai multe ori dubioase”.


Acest articol face parte din campania „Informează-te sănătos”, realizată cu sprijinul AQUA Carpatica.

Comentarii