În timp ce ecranele se umplu de conspirații post-electorale, România s-a trezit a doua zi după locale într-o realitate care n-ar trebui ignorată: are o nouă generație de alegători. E o generație în alt sens decât cel al împărțirii pe vârste la care se uită statisticile. E o mulțime de oameni care, fără a fi vocali sau fără a ține pancarte, au votat cu speranță. Nu împotriva răului absolut, cum au ales la europarlamentare, ci pentru mai binele pe care și-l închipuie alături de oameni ca ei, mânați mai mult de indignare decât de aburii puterii.

Doar că acest electorat e din nou cu un pas înaintea politicienilor. Partidele mai noi sau mai vechi le-au dat puține opțiuni acestor încăpățânați care refuză să plece sau să se ascundă în spatele lozincii „Sunt toți la fel”. Și acolo unde le-au avut, oamenii le-au îmbrățișat în ciuda tuturor previziunilor că niște cvasinecunoscuți, fără rețele de partid puternice și fără televiziuni, n-au nicio șansă.

Dominic Fritz, Allen Coliban și Elena Lasconi sunt acum primari. Am stat de vorbă cu ei ca să vedem cum înțeleg politica – dacă înjurătura de campanie și finanțările obscure pot deveni istorie, dacă votantul de oraș își va putea vedea mai departe primarul pe stradă, vorbindu-i, de la egal la egal, pe numele mic. Și dacă acest val nou se poate transforma curând într-o nouă generație de oameni politici, indiferent de partidul din care provin.

On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.