O casă pentru Alexandra

La 26 de ani, Eli Neicuț și-a luat lumea în cap: a lăsat în urmă o slujbă comodă și un salariu bun de programator și, ca orice tânără care se confrunta cu prima schimbare importantă din viața ei, a marcat momentul printr-o tunsoare nouă. Proaspăt ieșită de la coafor, a pornit camera de filmat și, înainte să-și sune părinții să le dea vestea demisiei, i-a anunțat pe cei aproape 2.000 de oameni care îi urmăresc vlogul: „Astăzi o să împărtășesc cu voi cea mai tare schimbare din ultima perioadă pentru mine. Și nu e faptul că m-am tuns, ci faptul că, după cinci ani de corporație, am decis să mă dedic sută la sută lumii ONG-iste!”.

Desigur, povestea asta poate să pară o toană hipsterească. E la modă să pleci din corporație și să anunți pe internet că vrei o nouă provocare. Doar că toana lui Eli Neicuț n-a rămas la stadiul unor postări pe Facebook și YouTube, ci s-a transformat în niște lucruri concrete: Eli și-a luat un job full-time la Magic Camp, o asociație care ajută familiile copiilor cu boli grave, și, în timpul liber, s-a apucat să strângă donații cu ajutorul cărora construiește o casă pentru o familie săracă din Giurgiu.

Eli Neicuț face voluntariat din liceu, dar momentul care a făcut-o să-și schimbe viața s-a petrecut anul trecut, de Crăciun. A mers să ducă daruri la un adăpost din Giurgiu, unde un preot avea în grijă câteva mame singure – victime ale violenței domestice -, și pe copiii lor.

Acolo a întâlnit-o pe Alexandra, o tânără de 30 de ani, trecută printr-o relație abuzivă și rămasă singură cu șase copii.

Eli Neicuț (bluză vișinie), alături de Alexandra (bluză portocalie) și cei șase copii, în vară, când se făceau planuri pentru casă

Eli a continuat să o viziteze și a înțeles că cea mai mare nevoie a Alexandrei este o casă în care să-și crească copiii în liniște. A început să le vorbească despre asta oamenilor din jurul ei și, curând, alți câțiva prieteni i s-au alăturat. Unul e arhitect și a făcut planul pentru viitoarea casă, cineva cunoștea un artist debutant dispus să susțină un concert caritabil, altcineva a copt plăcinte pe care le-au vândut în corporații. În doar câteva luni, Eli și prietenii ei au reușit să strângă 85.000 de lei și au obținut autorizația de construire.

În vara acestui an, Eli și-a dat seama că nu mai putea continua să meargă la muncă și să scrie linii de cod. Avea în cap doar schițele făcute de arhitecți și vocile copiilor care plănuiau, fiecare, cum să își decoreze viitoarele camere. Așa că s-a hotărât să demisioneze și să facă din voluntariat o meserie. În materialul audio de mai jos este povestea ei.


Acest material a fost realizat cu sprijinul Coca-Cola

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.