O chestiune ignorată de 26 de ani: jumătatea de sud a României miroase a căcat. La propriu

ANALIZĂ. Harfa a luat act de strigătele de disperare venite dinspre sudul țării. Miroase a căcat la Ciuperceni, Teleorman, la Slatina, la Turnu Măgurele, în Dolj. Miroase și la Scornicești. Cum și de ce s-a ajuns aici?

Avem o țară frumoasă și primitoare, însă, pe alocuri, îndeosebi în Muntenia și Oltenia, dar și la munte, miroase a căcat… Presa locală semnalează periodic disconfortul olfactiv din tot mai multe județe. Autoritățile știu, dar mușamalizează, mizând pe faptul că oamenii se obișnuiesc și cu asta. Harfa trage un semnal de alarmă la nivel aproape național.

Aflăm recent, din Gazeta Oltului, că “Scorniceștiul s-a umplut de căcat”. Din investigația ziariștilor olteni, se pare că căcatul (cacofonie, normal!) vine de la Complexul SC Premium Pork SRL, o fermă de porci patronată de un grup de oameni de afaceri danezi. 34.000 de mii de capete de porci cresc danezii pentru export, în ferma care se află la numai 200 de metri de casele oamenilor din Scornicești. Fecalele porcilor se varsă într-o lagună maro, răspândind un miros insuportabil. „Când vine mirosul ăla puternic, ştiţi cum e aici? Dacă îmi spăl hainele nu le pot usca afară, le usuc în casă, altfel miroase a porc. Miroase groaznic, groaznic!”, a spus pentru Gazeta Oltului Eugenia Săulescu, o femeie gravidă care se teme că mirosul de căcat i-ar putea afecta sarcina. Garda de Mediu a fost înștiințată: a venit, a văzut, a mirosit, dar ridică din umeri.

„Ajutați acei oameni până nu leșină!”

În ziarul teleormănean Turnu cu știri, din Turnu Măgurele, un titlu se ridică deasupra celorlalte: “Miros de căcat într-un oraș de rahat”. Da, și la Turnu Măgurele miroase tot din pricina fermelor, iar oamenii par să fi prins odorul democrației: “Mirosim ce-am votat”.

La Ciuperceni, tot în Teleorman, același miros greu, doar animalele diferă. În toată localitatea miroase a găinaț din cauza complexului de păsări care se află chiar în comună. Ziariștii de la „Turnu cu știri” imploră autoritățile locale „Ajutați acei oameni până nu leșină!”.

Mai încolo, în Olt, un alt titlu urât mirositor: „Slatina, orașul care pute a rahat de câine”, aflăm din Ziarul de Olt.

“Cum scăpăm de mirosurile de la Mofleni?” titrează Gazeta de Sud, semn că nici prin Dolj nu e respirabil.

În Argeș aflăm că dejecțiile de la o fermă de porci au fost răspândite pe un câmp din apropierea râului Teleorman (de parcă nu le-aveau și teleormănenii pe-ale lor).

Își fac nevoile la ușile oamenilor

Toată această atmosferă de permanentă groază face ca și comportamentul oamenilor să devină antisocial. Primim tot mai multe vești despre cetățeni care defechează pur și simplu pe stradă sau în locuri nepropice. Iată de pildă titlul “S-a căcat, la propriu, în Muzeul Tradițiilor Codlene”. Aflăm din Codlea Info că o doamnă prezentabilă a făcut treaba mare chiar la intrarea în recent inauguratul muzeu, fiind surprinsă de camerele de supraveghere.

Și, ajungând aici, trebuie să ne întoarcem la autorități, care nu pun la dispoziția cetățenilor suficiente WC-uri publice. La Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dolj nu există WC-uri, iar fluxul de oameni cu treabă pe-acolo este uriaș. Așa se face că locatarii care stau în blocurile de lângă instituție se plâng că persoanele care vin să solicite eliberarea unor documente de la CAS își fac nevoile pe mașinile din parcarea blocurilor sau în spațiile verzi, ajungând uneori până la ușa de la intrare!

La Vâlcea s-a inventat abonamentul la WC public

Iar atunci când totuși există WC-uri publice, prețurile practicate de acestea sunt de-a dreptul exorbitante. Iată cât costă un abonament lunar la un WC public din Râmnicu Vâlcea. E drept, pentru 25 de lei îți poți satisface nevoile fiziologice de câte ori vrei, dar mirajul de a găsi un loc ascuns, unde să poți face pe gratis, este de cele mai multe ori prea mare. Harfa va continua să urmărească acest fenomen îngrijorător cu înțelegere față de cei care defechează sau micționează prin locuri publice, dar cu intransigență față de autoritățile locale și centrale care, chiar și în aceste probleme care pot părea minore, fac ceea ce știu mai bine: se pișă pe cetățean.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să