O zi din viața unui macaragiu

Acum zece ani, Radu Costache, un tânăr din Oltenița care studia Dreptul la o facultate particulară, se afla în fața unei decizii dificile: fie făcea rost de o sumă mare de bani ca să-și poată continua studiile, fie rămânea pe șantier, unde muncea, când și când, pentru a putea să se întrețină. „Familia mea nu avea bani, mă ajuta cum putea. Și am zis că ce-i în mână nu-i minciună și că nu e cazul să-mi fie rușine de muncă”, spune Radu Costache. A ales să rămână pe șantier și de atunci nu s-a mai uitat înapoi.

Patronul firmei de construcții pentru care lucra a văzut că se descurcă și a decis să-l sprijine plătindu-i cursurile de macaragiu. Acolo Radu a învățat cum se operează o macara de mare tonaj.

De atunci, urcă zi de zi 170 de trepte de fier înguste, până sus, în cabină. De acolo, timp de opt ore, dirijează utilajul de peste 60 de metri înălțime, care poate ridica greutăți de până la 10 tone.

„Când m-am apucat de asta, îmi plăcea că macaragiii nu veneau pe șantier în salopetă și cizme. Și că munceau mai mult cu capul, nu făceau doar muncă fizică”, povestește Radu Costache ce l-a atras la meseria de macaragiu.

Nu oricine poate opera o macara. Întâi de toate, dacă ai rău de înălțime, e clar că nu e pentru tine. Apoi, trebuie să știi cum să manevrezi brațul macaralei, trebuie să calculezi mișcările cu atenție, în funcție de vreme și de direcția vântului. Și trebuie să ai nervi de oțel când de la sol se țipă, prin stație, zeci de comenzi și trebuie să plasezi, aproape milimetric, obiecte în zone unde nu ai deloc vizibilitate. Însă toate aceste dificultăți vin și cu avantaje, meseria de macaragiu fiind una foarte bine plătită.

În ultimul an, am început să înțelegem mai bine importanța meseriilor pe care înainte le treceam cu vederea și valoarea muncii din spatele lor. Continuăm seria de reportaje despre aceste meserii care merg înainte chiar și atunci când lumea se oprește în loc. Am petrecut o zi pe șantier alături de un macaragiu. Și am aflat că munca lui implică mult mai mult decât „să tragi de două manete”.

Acest material a fost realizat cu sprijinul OLX – Locuri de muncă

Cele mai recente

OUTSIDER POLITIC #11. CTP: „Nicușor Dan a trecut în spatele țevilor de pușcă din decembrie 1989”

Se împlinesc 30 de ani de când gazetarul Cristian Tudor Popescu scria „Rictusul bolșevic“, un editorial care avea să contribuie la schimbare, deci la alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte. Acum, avem un președinte care-i ține partea unui șef de serviciu secret. În acest timp, ura din societate a atins un nou prag sinistru: apostolii lui Călin Georgescu i-au cântat veșnica pomenire lui Cristian Tudor Popescu. Oare ce mai urmează?

OUTSIDER POLITIC #10. Andrea Chiș: „Azi e mai rău în Justiție decât în anii ’90”

Lumea Justiției s-a împărțit în două tabere: una majoritară, preocupată de diurne, pensii speciale și alte privilegii. Și una firavă, a magistraților care au avut curaj să vorbească. Invitatul de azi face parte din a doua categorie. Andrea Chiș s-a luptat cu Lia Savonea în Consiliul Superior al Magistraturii, a condamnat influențele politice din sistem și a fost propusă ministru al Justiției în Guvernul Mureșan.

Recorder