Oamenii care vor salva orașul

Din când în când, bucureștenii se intersectează prin oraș cu un convoi de sute de oameni, care ocupă străduțele din cartierele vechi ale Capitalei, în frunte cu doi băieți cu jobene, microfoane și boxe portabile agățate de umeri.

Mărșăluiesc printre casele în care au locuit oameni celebri și spun poveștile lor, în încercarea de a atrage atenția asupra patrimoniului pe care bucureștenii ar trebui să îl protejeze. Este deja al zecelea an la rând în care Edmond Niculușcă și echipa lui de la ARCEN (Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate) organizează evenimente unde adună oamenii în jurul lor, îi cuceresc cu poveștile orașului și îi încurajează să se implice în protecția lui.

Când a terminat liceul, Edmond Niculușcă nu era un tânăr obișnuit, ci unul care reușise să salveze de la degradare locul în care învățase: Școala Centrală din București, un monument istoric din secolul al 19-lea.

Cu victoria asta în spate și cu o mare pasiune pentru istoria și patrimoniul Capitalei, s-a hotărât să construiască un instrument cu care să îi atragă și pe alții de partea lui. Așa a ajuns să creeze ARCEN și să organizeze evenimente culturale unde astăzi participă sute de oameni.

Ce se întâmplă la aceste evenimente? Oamenii se plimbă prin Capitală și ascultă istoria Bucureștiului, se urcă pe acoperișuri de bloc ca să asculte poezii contemporane și se strâng să afle cum să se pregătească în caz de cutremur. Iar, dincolo de toate acestea, la fiecare eveniment în parte, Edmond Niculușcă își dorește să le insufle și celor din jurul lui marea lui credință: că cea mai mare putere de a schimba lucrurile stă în mâinile comunității.

VARIANTA AUDIO


Acest material a fost realizat cu sprijinul Coca-Cola

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.