Ramificațiile cazului Bamboo: lăutarului Paul Fantezie i s-a furat bacșișul în văpaia incendiului. Sunetistul Aurel cu Stația a rămas fără stație

Incendiul din Bamboo a fost stins, dar abia acum ies la iveală marile dezastre. Iată ce vrem să vă spunem: în curtea în care se afla depozitul din tablă numit Bamboo mai funcționau alte saloane de nunți și petreceri. Într-unul din ele, în noaptea de vineri spre sâmbătă se organizase revelionul lăutarilor (continuă, iată, revelioanele breslelor meșteșugărești; în ritmul ăsta prin iunie-iulie s-ar putea să auzim despre revelionul impiegaților-mișcare). Ei bine, la revelionul lăutarilor participau cei mai îndrăgiți lăutari din țara noastră. Printre ei, simpaticul Paul Fantezie, care a gâdilat urechile auditoriului cu acordeonul său. Dar când s-a pornit incendiul la cotețul de alături, lăutarii n-au mai ținut cont de nimic. Au aruncat acordeoanele și viorile pe unde-au apucat și au rupt-o la fugă, rugându-se la Ăl de sus să nu-i prindă văpaia din urmă. Gurista Cornelia Catanga a lepădat pantofii cu toc ca să fie mai sprintenă și să scape, astfel, cu viață. Din fericire, toți oamenii au scăpat vii, numai că, lăutarii, când s-au văzut în siguranță, cu picioarele goale în zăpadă, au început să cârtească că ei vor înapoi la salon. Nu i-a mai lăsat poliția să intre și de aici a pornit scandalul. Au simțit ei ceva. Și aveau toate motivele să simtă. Cum-necum, niște lăutari mai dibaci, în învălmășeala pricinuită de marele foc, au reușit să fure toți banii care se revărsaseră până atunci pe frunțile confraților lor. Acum, Paul Fantezie e negru de supărare, pentru că lui i se cuvenea o sumă mare din prejudiciu. Cu buza umflată, Fantezie amenință cu pușcăria (stai cuminte Paule, că joi se dau ordonanțele și furăcioșii vor se vor bucura de principiul de drept al celei mai favorabile legi penale). „Să vă duceți la puşcărie pe 100 de ani care știți ce s-a întâmplat cu bacsişul care s-a luat! Şi nu spuneți! Eu înțeleg că a fost o zăpăceala… și învălmășeală! Dar nu este frumos să furați chiar așa ca în codru!!! Păi dacă suntem sinceri!!! Mă refer la cei care cântăm cu vocea! Punem banii la un loc! Ați profitat de acest lucru!!!! Foarte urât din partea voastră!”, a scris Fantezie pe Facebook. Prietenul său, reputatul sunetist Aurel cu Stația a pățit cel mai mare necaz care i se poate întâmpla unui om cu Stația. El a scris pe Facebook: „Frați mei vreau sa anunț că mi sa furat sistemu si am rugamintea sa seruiti si voi mai departe poate am șanse sa la gasesc ca pentru mine era vital acest sistem sunt un om terminat va rog ajutati ma“.

aurel cu statia
Aurel Cu Stația

Harfa.ro e alături de lăutarii țării. Români, vin vremuri grele. Așa cum deja am arătat, sunt semnale că joi… Ieșiți, fraților, în stradă și pentru Paul Fantezie, dar și pentru Aurel cu Stația. Cei care au luat pâinea de la gura acestor artiști nu trebuie să scape nepedepsiți. Dacă reușim să atragem manelișii în mișcarea noastră pașnică de protest, atunci am câștigat, fără doar și poate, această bătălie pentru viitorul normal, european al statului de drept.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.