În orice criză, nervozitatea devine ambianța obișnuită a vieții cotidiene. Dar când puterea politică se tot întinde și sfidează repetat, peste nervozitatea deja acumulată, numărul celor sufocați de revoltă începe să se vadă în stradă. 

Profesori, polițiști, angajați din Sănătate fac, în aceste zile, mai mult decât greve sindicale. Protestul lor sancționează împărțirea banului public, așa cum a desenat-o Guvernul, iar așteptarea trece dincolo de un plus la salarii. La această ieșire din amorțire, puterea a răspuns însă prompt antagonizând prin presă, asmuțind prin discurs, transformând societatea în arena unei coride. 

Conferențiar universitar și diplomat, Ciprian Mihali studiază teoriile puterii și ale spațiului public și predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. În acest ultim episod al sezonului, vorbim despre puterea care ne dezbină, despre puterea exercitată prin șantaj și prin impostură, dar și despre formele de contraputere pe care le poate crea societatea ca să nu se prăbușească în violență sau în haos social.

Foto: Inquam Foto/ Octav Ganea


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.


SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să