Statul paralel al binelui

Există două Românii. Una guvernată de autorități, care de multe ori eșuează în a-i proteja pe cei sărmani, bolnavi și vulnerabili. În care cetățenii se simt neputincioși în timp ce spitalele cad pe pacienți și școlile pe elevi.

Și apoi e cealaltă Românie, populată de oameni care s-au săturat să aștepte ca statul să-și facă treaba și care au decis să se implice. O Românie în care se construiesc spitale din donații. Și în care oameni aparent fără nicio autoritate luptă ca mii de copii să nu meargă flămânzi la școală.

În ultimii ani, milioane de cetățeni au început să se implice activ în mediul neguvernamental, prin donații și acțiuni de voluntariat. Astfel supraviețuiesc zeci de mii de organizații neguvernamentale care intervin acolo unde statul se dovedește incapabil să asigure nevoile cetățenilor.

Este un fel de „stat paralel” al binelui, care construiește secții în spitale de oncologie, ajută copiii din mediile defavorizate să învețe alfabetul sau îi îngrijește dezinteresat pe bolnavii incurabili și pe familiile lor.

Sectorul neguvernamental a crescut constant în ultimii zece ani, generând schimbări importante în societate.

În materialul de mai jos am încercat să explicăm amploarea acestui fenomen.


Acest material a fost realizat cu sprijinul Pago.

Cele mai recente