Sunteți siguri că trăim în 2017? În stradă se scandează “România Roșie”, iar Păunescu scrie poezii de propagandă

Am consumat o revoluție și 27 de ani din istoria țării și din viețile noastre ca să ajungem aici: într-o Românie în care se organizează manifestații grandioase de susținere a partidului atotputernic și în care poeții îi înfierează în versuri pe dușmanii poporului. Partidul e PSD, formațiune descinsă din PCR-ul desființat în 1989. Poetul e Andrei Păunescu, fiul celui care îi ridica ode lui Nicolae Ceaușescu cu câteva decenii în urmă. Bine ați venit în anul 2017!

Manifestația închinată partidului a avut loc sâmbătă, la Pitești, și a adunat peste 5.000 de persoane. Oamenii au scandat “PSD, PSD, România roșie” și au dansat Hora Unirii. Mai multe despre acest eveniment puteți vede aici. Poezia scrisă de fiul lui Adrian Păunescu a fost publicată în revista “Flacăra” (da, mai există!) și circulă cu viteză pe internet. Trăit de mic într-o atmosferă de pupincurism așternut în rime, Andrei Păunescu a încropit o baladă patriotică în care îl înfierează pe președintele Klaus Iohannis. “Du-te neamțule”, așa se cheamă poezia în care Iohannis e acuzat că vrea să ne fure țara și să o dea la ai lui. I-auziți cum le zice bardul ăl mic: „Du-te, neamţule, urgent, afară Că eşti fals şi gura ţi-e amară Rânjetele-ţi sunt tot mai scârboase Du-te, că ai, totuşi, şase case! Du-te, prefăcutule-n Florida Că distrugi pădurea, ca omida Banii mulţi şi groşi din găuri ia-ţi-i Că-s făcuţi onest, din meditaţii Ai în palmares porniri penale Slugă la multinaţionale La germani ai fi vechil umil Nu te-ar ţine nici într-un azil Dar acum, că v-aţi făcut şi plinul Ai benzină, să atingi Berlinul Parcă ai crescut sub două cloşti Nasc şi nemţii hoţi, mutanţi şi proşti Du-te, mutălăule-n pădure Că austrieci aduci s-o fure Du-te, harta noastră să nu moară Trădător nu eşti, tu n-ai o ţară! Când erau pe tron Ion Iliescu Şi Emilul cel Constantinescu Ne ziceam: mai rău, chiar nu se poate! Dar Iohannis le-a-ntrecut pe toate Roata vieţii, totuşi, se-nvârteşte Şi ţi-o spun acum, pe româneşte Vezi, că ura lumii se ascute Du-te, cât ai timp, dar numai du-te!”. Aceste versuri se bucură de un formidabil succes pe grupurile de facebook ale susținătorilor PSD, foarte fericiți că le cântă cineva-n strună și îi gâdilă la oușorul naționalismului. Concluzia lor unanimă este că la așa tată, așa fiu. Tot la fel zicem și noi, dar ăla bătrânu’, care era supranumit Porcul, măcar avea talent și pupa în cur mai cu artă. P.S. Dacă citiți acest articol înseamnă că PSD n-a reușit încă să-l cheme de acasă pe Dumitru Popescu-Dumnezeu (trăiește Dumnezeu, n-a murit) și să-i dea mână liberă ca să introducă oleacă de cenzură. O vor face, n-aveți nicio grijă.
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să