Cei 6.000 de pelerini ai primarului Pandele. „E totul gratuit. Așa să tot trăiești!”

Un nor de motorină arsă și un val de entuziasm s-au întins, luni seară, peste orașul Voluntari, oferind o imagine greu de descris în cuvinte: 150 de autocare ambalându-și motoarele și 6.000 de oameni dornici să se urce în ele și să pornească spre Iași, la moaștele Sfintei Parascheva.

Este al 11-lea an consecutiv în care primarul Florentin Pandele organizează acest pelerinaj grandios, finanțat din bugetul orașului. Un oraș cu o populație de circa 40.000 de locuitori, din care 15 % au plecat la pupat de moaște tocmai într-o zi de luni, când teoretic ar trebui să înceapă o săptămână de muncă. Printre cei 6.000 de pelerini urcați în autocarele închiriate de primărie nu s-au aflat doar pensionari, ci oameni de toate vârstele: elevi, adolescenți, bărbați în puterea vârstei, mame cu copiii de mână. Cu toții i-au adus mulțumiri primarului Florentin Pandele și au lăudat organizarea ireproșabilă.

Puteți vedea aici o fotogalerie de la plecarea pelerinilor din Voluntari.

Costurile totale ale acestei acțiuni finanțate de Primăria Voluntari se ridică la aproximativ 120.000 de euro, de unde rezultă că, în cei 11 ani de pelerinaje neîntrerupte, bugetul local a cheltuit peste 1 milion de euro pe excursii la moaștele Sfintei Parascheva.

În cele câteva ore pe care le-am petrecut, luni seara, la Voluntari, n-am simțit niciun moment că cineva își pune această problemă. Orașul de la marginea Bucureștiului era îmbrăcat într-o atmosferă de sărbătoare în care toată lumea se bucura de oportunitatea acestei excursii. Priviți:

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să