VIDEO. Pe urmele mafiei gunoaielor

România generează peste 20 de milioane de tone de deșeuri pe an, iar în jurul unei asemenea cantități uriașe se învârt afaceri de sute de milioane de euro.

Profitabilitatea acestor afaceri crește invers proporțional cu gradul de respectare a legilor. Altfel spus, cu cât păcălești procedurile, cu atât rămâi cu mai mulți bani în final.

Cel mai direct exemplu: orice tonă de gunoi dusă la groapă este taxată și suprataxată, deci presupune costuri mai mari decât dacă ai scăpa de gunoi îngropându-l în câmp.

În fața acestor tentații de maximizare a profiturilor, nu se pot așeza decât niște instituții puternice, capabile să țină sub control activitatea marilor companii de administrare a deșeurilor.

Ce se întâmplă în lipsa acestor instituții puternice? În jurul afacerilor cu deșeuri se creează o adevărată mafie în care gulerele albe se aliază cu mușchii tatuați ai lumii interlope. Rezultatul este că gunoaiele ajung să fie îngropate în câmp cu excavatorul, ca într-o țară din lumea a treia. Mii și mii de tone, care generează o adevărată catastrofă ecologică.

Așa arată mafia gunoaielor într-un stat cu instituții eșuate:

După publicarea materialului, Garda Națională de Mediu a venit cu o serie de precizări, care poti fi citite aici.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să