HARFELE SĂPTĂMÂNII. BOR ne învață cum să donăm mai mult pentru Catedrala Neamului: o bătrână din Teleorman a donat 10.000 de lei strânși din pensie. Ea mănâncă o dată pe zi

Rubrica „Harfele săptămânii” face, în fiecare duminică, un scurt inventar al știrilor cu harfă care ne-au trecut pe la urechi în ultimele șapte zile. O listă de fleacuri care, adunate la un loc, compun un mic tablou al României din zilele noastre.

– Splendidă lecție de propagandă creștină ne oferă ziarul „Lumina”. Pentru că se apropie deadline-ul recepționării Catedralei Mântuirii Neamului și e nevoie tot mai mare de bani, BOR apasă pedala cea mai eficientă: babele. Ni se oferă în această săptămână exemplul mamei Gherghina din Saelele, Teleorman (acolo unde a copilărit cuviosul Liviu Dragnea se întâmplă numai și numai minuni). Mama Gherghina (93 de ani) face donații constante pentru Catedrală, din pensia ei de 500 de lei pe lună. În ultimii ani, donațiile sale au însumat 10.000 de lei, cea mai mare sumă trimisă de la Saelele pentru Catedrală. Bătrâna spune că nu i-a fost ușor să susțină acest ritm al donațiilor: mănâncă o singură dată pe zi, seara (ca să fie mai liniștită). Ați notat, da? Mai dati-o încolo de mâncare! Păi voi mâncați și Daniel stă cu șantierul în stand-by? E, drăcia dracului!

– Of, fraților, că multe necazuri s-au mai abătut asupra românilor și în ultima săptămână. De pildă: un cetățean din comuna suceveană Ipotești și-a dat viața pentru salam. Pentru că trăim într-o țară subdezvoltată, în care cu greu găsești un frigider în casa de om, el obișnuia să-și țină alimentele la rece în fântâna din gospodărie. Făcându-i-se poftă de salamul pus bine, a dat să-l scoată din fântână, dar mezelul s-a prăvălit îndărăt. Înfometat, suceveanul a coborât după salam în fântână. Văzându-se la fundul puțului, omul a dat din claustrofobie în atac de panică și din atac de panică în infarct miocardic. L-au scos consătenii mai mult mort decât viu de acolo. În cele din urmă, dus la spital, bărbatul și-a dat obștescul sfârșit. Lasă, nene, că sigur e mai bine pe lumea ailaltă.

– Alte necazuri: pentru că blocurile făcute de comuniști se descompun și se prăbușesc, un cetățean din Lupeni (județul Hunedoara) s-a trezit cu vecinul de deasupra pe canapeaua din sufragerie. Căzuse acolo, cu tot cu tavan. Din fericire, nimeni n-a fost rănit, iar cei doi locatari s-au înțeles ca vecinii și nu s-au mai luat și la bătaie. Așa că, nu vă mai supărați pe vecini când vă inundă, că se poate și mai rău. Noi când v-am zis că pică țara, ați zis că băgăm în ele. Uite că pică.

– Vești bune! După ce am doborât toate recordurile cu privire la lungime, acum trecem la următorul nivel în chestiunea cârnaților. Cel mai gros, dar și cel mai subțire cârnat din lume (ne omologhează Cartea Recordurilor, nu te joci) vor fi înfăptuiți la Sfântu Gheorghe. Cu grosul suntem de acord, subțirele nu știm ce ne-a trebuit. Subțirele, noi?! Mira-ne-am!

– Biserica lucrează tot mai frumos pe partea tehnică. Arhiepiscopia Târgoviștei a lansat stick-ul de 16 giga, să tot bagi filmulețe cu Arsenie Boca pe el. Iar Arhiepiscopia Bucureștilor a dat anunț că angajează administrator IT. Așa că, iubiți IT-iși, nu mai emigrați pe te miri unde, să vă robească ăia pe la Microsoft. Că la ce fonduri are Arhiepiscopia ar fi și păcat să vă nevoiți prin străini.

Stick-ul de 16 GB, lansat de Arhiepiscopia Târgoviște

– Chiar și alții de vin pe la noi au parte de neprevăzut. Iată de exemplu acești doișpe (!) irakieni găsiți abandonați în portbagajul unei mașini de teren pe raza localității Corbii Mari (județul Dâmbovița). Au trecut niște polițiști cu treabă pe acolo, au văzut mașina suspectă, au ridicat portbagajul și dinăuntru au început să se reverse irakieni: douăsprezece suflete. Pentru că nu avut nicio limbă comună în care să se înțeleagă, polițiștii n-au putut să afle cum au ajuns irakienii în Corbii Mari. Atât au putut forțele noastre de ordine să-și dea seama: că mașina cu irakieni avea numere de Bulgaria.

– Harnicul ministru al agriculturii, Petre Daea, iar umblă prin țară, să îmbuce pe degeaba pe la fermieri pe acasă. A ajuns din nou prin Moldova, iar un fotograf a lăsat această splendidă piedică în calea uitării. Petre Daea, înconjurat de babe în extaz. Priviți:

Petre Daea, seducătorul, în vizită în Moldova, de Ziua Recoltei

– Și dacă tot nu v-ați săturat de primul iubitor de oaie din țara noastră, suntem în măsură să scoatem din arhiva de aur a Harfei această imagine care-l înfățișează pe Petre Daea prosternându-se în fața unui știulete de porumb. Pur și simplu, superb:

Petre Daea, divinizând știuletele. Credit foto: Laurențiu Ungureanu

– În rubrica noastră am atras de nenumărate ori atenția că tot sudul României pute, îndeobște a fecale. De această dată plecăm urechea la strigătul de disperare din presa piteșteană. Argeșenii reclamă că, pe fondul absenței toaletelor publice, nu se mai poate nici măcar tranzita Piteștiul fără o jenă olfactivă, fiindcă blocurile din municipiu degajă miros de urină. Pentru a confirma dezastrul, gazetarii au stat la pândă și i-au fotografiat pe cei care se ușurează pe unde apucă, făcând un colaj de toată frumusețea. Ia uite la ei cum fac:

Piteșteni făcând. Credit foto: www.curier.ro

– Ion Răuță, primarul din comuna Sascut (din județul Bacău), a constatat că nu îi dă lumea de urmă când îl caută prin instituție, așa că a luat o hotărâre pe care o salutăm cu toată puterea. El abrogă cuvântul primar de pe ușă, și în locul lui va scrie simplu: La nea Nelu. Așa da!

– Cu ocazia Sfintei Parascheva, orașul Iași a fost invadat de pelerinii cu poftă de moaște. Simțind că-i rost de bani pe jos, ieșenii mai întreprinzători au vrut și ei să se căpătuiască. Și-au greșit socotelile, fiindcă Sfânta Biserică nu acceptă să-i intre terții în combinații. Așa se face că un ieșean care dorea să vândă busuioc în poarta Mitropoliei a fost alungat cât colo. De disperare că nu poate să pună și el mâna pe agoniseala babelor pioase, cetățeanul s-a urcat sus pe Primăria Iași, după cum relatează ziariștii de la „Adevărul”. Cocoțat acolo, moldavul a început să arunce grele acuzații cu privire la popii care i-au interzis vânzarea busuiocului. Zadarnic s-a mai tânguit, căci Dumnezeu a rânduit ca doar oamenii în sutană să încaseze.

– Deoarece la noi în țară banii din sistemul de sănătate se fură, spitalul municipal din Caransebeș (județul Caraș-Severin) nu mai are posibilități să achite factura de încălzire. Privați de agentul termic, pacienții care sunt cât de cât pe picioarele lor sunt trimiși cu binișorul să doarmă la ei acasă și să se încălzească acolo, cum or ști. Noi ce să vă facem, caransebeșeni, dacă de treizeci de ani votați cu hoții și proștii și nu săriți că vă omoară cu zile?

– A început să miște Fiscul! Oamenii fiscalității au executat silit un fier de călcat dintr-o spălătorie din Iași. Dar și mai interesant e ce au făcut la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița. Au pus sub sechestru trei mii de litri de țuică d-aia bună! Să ne bucurăm, români! Păi, nu-și mai revin din beție până la primăvară agenții Fiscului: acum e momentul să ne insubordonăm fiscal! Bravo, cercetătorii! Bravo, Stațiunea!

– Iar acum, știri de peste hotare. Și-au luat și italienii seama cu noi. A venit rândul unei primărițe din frumoasa localitate Marina Julia să constate că românii se comportă, uneori, ca niște animale. Furia ediliței s-a dezlănțuit după ce a văzut ce au lăsat în urmă șase români care au întocmit un grătar sărbătoresc, ca la mamele lor acasă. Bineînțeles că stranierii noștri n-au strâns nimic în urmă. Când italienii le-au bătut obrazul, ai noștri i-au tăbărât cu bătăia, astfel că doi italieni au ajuns la spitalul din Monfalcone și-și blesteamă ziua când au dat gură la români.

– Un impostor care se dă fostul fotbalist al Craiovei Nicolae Negrilă cerșește în centrul Romei. El ține pe cap prin intersecții și le spune celor pe care-i prinde în mrejele sale că este fostul jucător al Craiovei Maxima. Ziariștii de la “Corriere della Sera” l-au prins cu minciuna și i-au dedicat un articol: Il romeno impostore.

– Și tot diaspora ne îmbogățește colecția cu metode de furtișaguri și fărădelegi. Azi, metoda îmbrățișării, aplicată oarecare succes de niște români pripășiți prin Italia, a doua noastră țară. Se alege o zonă turistică din marile orașe, se plantează pe trotuar câteva femei mai plăcute, li se pune în față un carton pe care se scrie „oferim îmbrățișări gratuit“. Vine fazanul, e îmbrățișat, iar pe la spate, gruparea mafiotă îi scoate portofelul din buzunar. Simplu, curat, eficient. I se mai spune: îmbrățișarea românească.

– Dar avem și noi eroii noștri! Nu trece o săptămână fără noi fapte demne de aplauze ale românilor din întreaga lume. La atentate teroriste, la jafuri, la scandaluri, oriunde există nesupunere socială apare un român care îndreaptă lucrurile. Iată, de pildă, la Londra, săptămâna asta: niște londonezi certați cu legea au vrut să spargă și ei o vitrină și să-și însușească o sumă de bunuri. Planul le-a fost dat peste cap de niște muncitori români care-și făceau veacul prin zonă. Ziarul “Gazeta românească” relatează că unul dintre români s-a repezit spre locul jafului și i-a pus pe fugă pe hoți. L-au urmat și alți români, într-o urmărire perpedes pe străzile Londrei. La un moment dat, cel mai sprinten dintre români – unul micuț de statură, după cum se arată în știre – a accelerat decisiv și i-a pus piedică unuia dintre pungași. Din urmă a venit un alt român – bine făcut, de această dată – care a găsit o sfoară și l-a legat pe englezul cel rău. La scurt timp a venit și poliția. Felicitări românilor implicați în prindere și mai ales celui care a pus piedică!

– Revenim pe meleagurile noastre pentru a vă arăta cum se prezintă intrarea în faimosul oraș Caracal. Iată, Caracalul:

Cum intri în Caracal. Credit foto: Liviana Rotaru

– În final, vă punem la dispoziție (fără un motiv anume) acest video din care putem afla care sunt prețurile la preparate din carne pe raza județului Călărași. Și mai putem afla, totodată, că „din ’82, frații Măgăreață lucrează în preparate carne”. Ia, uitați ce zice Măgăreață:

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să