Primar în preaviz

Un antreprenor de succes se hotărăşte să candideze la funcţia de primar într-un orăşel de provincie. Are ambiţia de a revitaliza economia locală şi de a schimba din temelii felul în care funcţionează administraţia. Așa ajunge Adrian Torma (43 de ani) primar în Moldova Nouă, un orășel cu 12.000 de locuitori din judeţul Caraş-Severin.

În 2016 se instalează în funcție cu elanul omului venit din mediul privat și cu multe planuri: să pună Moldova Nouă pe harta turistică a României, să aducă bani europeni în oraş, să aducă investitori, deci locuri de muncă, să modernizeze spitalul și școala la care a învățat. Să-i reînveţe pe angajaţii din administraţia locală ce înseamnă „interesul cetăţeanului“, să schimbe mentalităţi şi să arate că se poate.

După trei ani de mandat, Adrian Torma trage linie şi adună. Ce a promis, ce a făcut. Un bilanţ. După trei ani de mandat, turiştii ajung în oraş din greşeală sau din întâmplare. Punctul de frontieră pentru care a contractat un credit serios stă închis de aproape de doi ani, în lipsa unei Hotărâri de Guvern. Din 12 proiecte trimise la Bruxelles, 5 au obţinut deja finanţarea, dar s-au făcut pierdute prin Ministerul Dezvoltării, căci nu sunt bani de cofinanţare. Investitori noi nu doar că n-au venit, dar au plecat şi cei care erau. Aşa că oamenii au început să-şi caute de lucru în alte oraşe din alte ţări.

Adrian Torma e conştient că are mâinile legate. Primar independent (a fost în PNL până în luna mai, anul acesta), fără bani, fără sprijin politic, străin de sistemul de relaţii de putere şi de procedurile greoaie din politica locală. Ce mai poate face? Pe 31 iulie 2019 anunță în Consiliul Local că urmează să-și dea demisia din funcția de primar. Am mers la Moldova Nouă să vedem cum se termină această poveste.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.