Medicii din cabinetele pe patru roți

  • Numărul cabinetelor medicale din toată țara scade, în fiecare an, cu câteva sute, iar una din șase comune din România nu are un cabinet medical funcțional (Institutului Național de Statistică). Cei mai mulți locuitori din zonele rurale nu merg la controale de rutină și dacă ar vrea să o facă, cel mai apropiat cabinet ar fi mulți kilometri depărtare.
  • În fața acestei imagini a neputinței instituționale, mai mulți medici tineri se urcă în caravane dotate cu aparatură medicală și merg prin satele României pentru a oferi consultații gratuite. Unul dintre ei este Alexandru Covaciu (26 de ani), un medic rezident cardiolog care face de șase ani acest tip de voluntariat.

La 30 de kilometri de orașul Târgoviște (Dâmbovița), este comuna Valea Mare. Pe gardul primăriei stă lipit un afiș alb pe care se mai poate citi doar „sâmbătă și duminică, consultații gratuite”. Restul cuvintelor au fost șterse de ploaia din ultimele zile.

Vizavi, într-o curte întinsă, e parcată o rulotă albă, pe care scrie „Caravana Inimii”. Câțiva oameni, cu toții în vârstă, așteaptă zgribuliți afară, la ușa caravanei, de mai bine de o oră. E a doua zi în care caravana cu medici e în comună și, până acum, mai mult de 100 de persoane au fost consultate gratuit de doctorii voluntari.

Oamenii care abia ajung la consultații sunt îndreptați spre o clădire pusă la dispoziție de primărie, unde sunt controlați de medici și direcționați apoi către specialiști, în funcție de nevoile lor. Dacă au primit biletul pe care scrie „consult cardiologic” sunt trimiși către rulota albă.

Ușa se deschide și un medic iese și strigă numele cuiva de la coadă – e o femeie de 64 de ani, care tocmai începuse să ne explice: „Ajung rar la doctor, mămică, foarte rar, doar dacă nu mai pot…”.

Înăuntru o așteaptă Alexandru Covaciu, care îi face o ecografie și, la final, o instruiește să meargă la un medic diabetolog, pentru că nivelul glicemiei ei e deja îngrijorător. „Dar de ce s-a întâmplat așa?”, întreabă femeia. Alexandru Covaciu îi explică simplu cum ajunge zahărul din sânge să devină periculos. 

Alexandru Covaciu este medic rezident la Spitalul Județean din Brașov, însă își petrece tot timpul liber făcând voluntariat în alte spitale din orașul lui sau în caravanele de prin țară. Voluntariatul l-a prins de la începutul facultății de medicină și de atunci, a consultat sute de oameni gratuit.

Ne răspunde vehement cu „Nu!” la întrebarea dacă se gândește să lucreze în altă țară, iar argumentele lui sunt clare: „Îmi doresc să schimbăm ceva în sistemul din România. Noi, prin caravanele acestea, reușim să avem un impact destul de mare asupra oamenilor. Ajung la noi pacienți pentru care chemăm ambulanța, pentru că altfel ar face infarct în câteva ore, iar ei nu știau nimic despre afecțiunea pe care o aveau”.

„Oamenii ajung la doctor doar când îi doare ceva”, ne spune Alexandru Covaciu. „Problema cea mai mare cu care ne confruntăm noi este că cei la care ajungem nu merg la medic decât dacă îi doare ceva foarte tare, zile în șir. Ei nu știu cât de importantă este prevenția și nu au educație medicală. În caravane, auzim de multe ori: «Nu beau mult alcool, beau cam un litru de vin pe zi, dar e bun, e făcut de mine acasă». Și ne dăm seama că, la capitolul educație medicală, mai avem foarte mult de lucrat. Dar de aceea o să mai tot mergem în caravane”. 

În Valea Mare, oamenii pleacă bucuroși de la consultațiile gratuite. „Îmi venea să îi iau doctorului mânuța aia cu care scria și să i-o sărut. Așa îmi venea, credeți-mă, că prea bun a fost cu mine”, spune o bătrână care se îmbracă după controlul cardiologic. Alții, sunt fericiți că a venit doctorul la ei și nu au mai fost nevoiți să bată drumul până la oraș. Puteți asculta și alte marturii ale oamenilor din Valea Mare, în materialul audio de mai jos.


Acest material a fost realizat cu sprijinul Coca-Cola

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.