Misiune sub acoperire pentru statul mafiot

În toți acești ani în care ne-am resemnat să-l asociem cu incompetența și să facem glume pe seama lui, în interiorul statului român s-a dezvoltat în liniște o lume nevăzută și atotputernică. Este acea parte a statului care seamănă tot mai mult cu o structură mafiotă și la care ajungi în mod inevitabil atunci când pornești pe urmele marilor probleme la care instituțiile par să nu găsească soluții.

O astfel de problemă este contrabanda cu țigări, o afacere de sute de milioane de euro pe care statul român se preface că nu poate să o stopeze. Milioane de pachete trec anual peste graniță și se vând în piețe, în văzul tuturor. Statul destructurează constant rețele de contrabandă și condamnă la închisoare interlopi fioroși, dar fenomenul merge nestingherit mai departe, sugerând că este condus din zone care rămân mereu neatinse. 

Polițiștii de frontieră colaborează cu traficanții și adună averi impresionante, însă nu li se întâmplă nimic. Șefii lor sunt filmați la petreceri cu contrabandiștii și înregistrați în timp ce aranjează acțiuni de contrabandă, dar nu li se întâmplă nimic. Procurorii țin dosare la sertar și abandonează piste care conduc către oameni din instituțiile statului, dar nu suportă nicio consecință. Traficanții își trimit copiii să devină polițiști și să păzească sectoarele de graniță unde părinții lor fac contrabandă, dar nimeni nu vede nicio problemă în asta.

„E greu de înțeles unde se termină structurile mafiote și unde încep instituțiile statului, pentru că se întrepătrund”. Aceasta este concluzia lui Ionel Cruț, o persoană care s-a aflat la granița dintre cele două lumi.

Cruț a fost însărcinat de statul român să se infiltreze printre traficanții de țigări, în calitate de colaborator sub acoperire. S-a infiltrat atât de bine încât nu doar că a adunat informații care au destructurat rețele de contrabandă, dar a început să adune dovezi care duceau către oameni din instituțiile statului. Așa că statul s-a întors împotriva lui și l-a inculpat chiar pentru acțiunile de contrabandă pentru care îl autorizase. A fost deconspirat și s-a văzut nevoit să fugă din țară de teama unor posibile răzbunări.

Povestea lui Ionel Cruț și materialul video de mai jos nu sunt despre traficul de țigări, ci despre acea parte a statului român care se comportă ca un clan mafiot.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.