Prețul tăcerii și prețul adevărului. Cum am ajuns să fim linșați de presa plătită de partide

Când am intrat pe ultima sută de metri cu documentarea investigației despre relația financiară partide-trusturi de presă, am început să primim mesaje de amenințare: dacă voi publicați, publicăm și noi. O să scriem despre voi! Avem audiență mai mare și o să vă distrugem!

Am râs și am publicat, pentru că știam că nu avem nimic de ascuns. 

La câteva ore după publicarea investigației Recorder, pe site-ul Newsweek a apărut un articol cu titlul „Mogulii din umbră. Un ambasador comunist, garantat de Predoiu de la SIE – omul din spatele Recorder”. Site-ul Newsweek, condus de Sabin Orcan, este menționat în investigația Recorder cu suma de 3.000€/lună încasată de la PSD. 

Articolul din Newsweek, publicat imediat după apariția investigației Recorder, era răzbunarea cu care fuseserăm amenințați. Textul a fost preluat imediat cu copy-paste de o suită de publicații care apar și ele în investigația Recorder, cu bani încasați de la partide: Evenimentul zilei, Capital, antena3.ro, b1tv.ro, realitatea.net. Așadar, presa de partid a răspuns în grup și a făcut-o în stilul care a consacrat-o: amestecând frânturi de adevăr cu informații false și făcând speculații nesusținute de nicio dovadă. 

„Marea dezvăluire” despre mogulii din umbră pornește de la o informație pe care n-am ascuns-o niciodată și pe care am comunicat-o în rapoarte și în întâlniri cu donatorii care ne-au cerut explicații după articole de linșaj asemănătoare: faptul că, în stadiul de proiect, Recorder urma să aibă un finanțator.

Era la începutul lui 2017 și Recorder exista doar în mintea unor jurnaliști care se gândeau să pornească o publicație axată pe jurnalism video. De la această intenție s-au născut două nevoi: prima a fost aceea de a avea un om cu abilități de management și așa l-am cooptat în echipă pe Răzvan Ionescu, fost jurnalist și manager de presă cu care lucraserăm în două redacții de presă tradițională.

Următoarea nevoie era finanțarea și adevărul este că la acel moment nu credeam în posibilitatea de a susține o publicație din donațiile cititorilor. Așa ne-am asociat cu Dragoș Vîlcu, un antreprenor din zona producțiilor de reclame și filme, care înțelegea ideea unui site axat pe jurnalism video. Am creat o entitate juridică (Harfa Online Publishing SRL) cu cinci asociați: Mihai Voinea, Cristian Delcea, Răzvan Ionescu, Andrei Crăciun și Dragoș Vîlcu, printr-una dintre firmele sale. În schimbul procentelor primite, Dragoș Vîlcu urma să investească o sumă de bani care să ajute proiectul în primii ani. 

Numai că, după câteva săptămâni, această înțelegere a căzut deoarece Dragoș Vîlcu a decis să iasă din firma care urma să lanseze Recorder. În iulie 2017, am pornit proiectul fără finanțator și solicitând ajutorul financiar al publicului, care s-a dovedit peste așteptări. 

Acum ne întoarcem la seria de articole care afirmă că Recorder ar avea niște finanțatori care stau în umbră și facem câteva precizări importante:

1. Din iulie 2017 (momentul lansării Recorder) și până în prezent, nici Dragoș Vîlcu și nici vreun alt membru al familiei sale nu a avut vreo contribuție financiară în proiectul Recorder și nici vreun alt tip de implicare. Dacă cineva are dovezi care să contrazică această afirmație, îl rugăm să le prezinte. Deocamdată, noi suntem cei care am publicat dovezi despre redacții care încasează bani de la partide și le-am oferit posibilitatea de a-și spune punctul de vedere în materialul publicat, în timp ce aceste redacții ne acuză că avem finanțatori care stau în umbră, fără să prezinte dovezi și fără să ne ceară vreo opinie. 

2. Nu avem niciun motiv să considerăm că asocierea cu Dragoș Vîlcu – preț de câteva luni, înainte de lansarea proiectului – reprezintă o problemă de imagine pentru Recorder. Chiar dacă tatăl lui a fost ambasador și chiar dacă urmează să cumpere site-ul Hotnews – aspecte pe care autorii articolelor le consideră blamabile.

3. În seria de articole denigratoare se vehiculează chiar în titlu numele SIE (Serviciul de Informații Externe), singurul argument adus fiind acela că tatăl lui Dragoș Vîlcu ar fi prieten pe Facebook cu un fost director al SIE. Cam acesta este nivelul de argumentație jurnalistică al celor care încearcă să ne denigreze.

4. Dacă Recorder ar avea pe cineva în umbră, înseamnă că acel cineva ar controla și ar influența politica editorială (altfel ce rost ar mai avea să stea în umbră?). Prin redacția Recorder au trecut până acum peste 20 de jurnaliști care pot confirma că în acest proiect nu a existat niciodată vreo ingerință editorială din exterior și că toată puterea de decizie este la jurnaliștii din redacție.

5. Îi anunțăm pe toți cei care cred că Recorder are pe cineva în umbră că lucrăm în acest moment și la alte investigații care pot supăra foarte multe persoane. Sunt liberi să se ducă la „oamenii din umbră” și să încerce să oprească aceste investigații. Noi, jurnaliștii din redacție, suntem convinși că nu vor reuși, pentru că nu există nimeni în umbră. Iar pentru asta le mulțumim celor care pun mână de la mână pentru ca Recorder să existe: donatorilor noștri.

Mihai Voinea și Cristian Delcea

redactori-șefi Recorder

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.