Degustătorul de apă

Există și așa ceva pe pământ: somelier de apă. Martin Riese (41 de ani) e unul dintre cei mai apreciați din întreaga lume și singurul din Statele Unite ale Americii care practică această meserie: bea apă de diferite feluri și face aprecieri despre gust (da, se pare că apa are, totuși, un gust) proprietăți minerale și puritate. Nu e vorba despre vreun moft. Martin Riese trăiește din băut apă și trăiește destul de bine. Are premii și atestate, a apărut în marile publicații ale lumii, participă la concursuri internaționale. Recent a fost în România și a filmat un spot publicitar pentru AQUA Carpatica, așa că este posibil să-l fi văzut deja la televizor, vorbind despre puritate și cum trebuie să fie apa minerală pentru șpriț.

Cea mai scumpă apă e extrasă dintr-un iceberg

Când nu e prin lume, bând apă la concursurile în care apele se întrec între ele, Martin Riese lucrează la un mare restaurant din Los Angeles. Este un restaurant care acordă o atenție specială apei: numai meniul de apă are acolo peste patruzeci de pagini, iar o sticlă poate ajunge să coste până la douăzeci de dolari.

Lui Martin Riese îi place să povestească despre asta: “La restaurant, în LA, când oamenii văd meniul de peste patruzeci de pagini din care pot alege diferite tipuri de apă, îmi spun că sunt nebun: apa e apă, toată are același gust! Nu e așa, iar eu le dau să încerce și ei constată că am dreptate. Și atunci oamenii sunt bucuroși să dea douăzeci de dolari pentru o sticlă de apă. Acum o să avem una mult mai scumpă în meniu, pentru că e foarte greu de procurat, e din nordul Norvegiei, din iceberg, e o nebunie!”.

Cea mai bună apă pentru diminețile de mahmureală

Am vorbit cu Martin Riese pe Skype despre toată această nebunie cu degustatul apei și despre lucrurile pe care ar trebui să le știm despre apă.

Noi învățăm la școală că apa n-are gust, dar nu e așa, se pare că nu învățăm bine. Apa – apa minerală naturală – are nu doar gust, ci și proprietăți diferite. Fiecare om – spune Riese – are alte nevoi de la o apă. Când merge la sala de forță, el consumă unele mai bogate în minerale, fiindcă transpiră și are nevoie de minerale. Tocmai de aceea nu se poate stabili care e cea mai bună apă din lume.

Martin Riese spune că există doar ceea care ți se potrivește cel mai bine, în funcție de organismul tău sau de momentele în care o bei. Ca un fapt divers, pentru mahmureală somelierul recomandă o apă catalană. Se pare că ea ar avea cele mai potrivite proprietăți pentru astfel de situații. Așadar, ape și ape.

Lui Riese îi place să vorbească despre compoziții chimice, pentru că apa nu e doar hidrogen și oxigen. Mai e și magneziu, calciu, sodiu… Martin Riese le știe pe toate și le cântărește cu grijă. Ca să poată detecta toate calitățile și defectele apelor, își protejează cu grijă papilele gustative. Se ferește, în special, de lichide fierbinți și de cafea. Și dacă tot vine vorba de temperatura lichidelor, aflați că apa plata trebuie consumată la cincisprezece grade. Așa e ideală, susține somelierul.

Impresii din București: apa de la robinet e mai bună ca la Los Angeles

Martin Riese este somelier de apă din 2005, are atestat la mână luat în Germania, țara sa natală și unul din puținele locuri în care se pot obține astfel de certificate. Din 2011 s-a mutat în Staele Unite, unde i s-a acordat viză O-1, rezervată indivizilor cu un talent extraordinar. Martin Riese și-a descoperit aceste aptitudini speciale legate de apă încă de mic copil. Părinții săi plecau în călătorii prin toată Europa, iar Martin, însoțindu-i, le-a atras atenția că apa din izvoarele din care beau are gusturi foarte diferite. Ceea ce pe atunci părea o naivitate de copil s-a dovedit mai târziu a fi o adevărată vocație.

Talentul lui Riese de a degusta apă este acum apreciat în întreaga lume, dar mai ales în America, unde a fost invitat la cele mai cunoscute emisiuni. I-a trimis și Chuck Norris din producția sa de apă plată (da, are și Chuck Norris fabrica lui), să bea și să spună cum e. E bună.

Pentru Riese gustul purității chiar există, nu e doar un foarte bun slogan de marketing. Ce înseamnă de fapt puritatea? Înseamnă că apa minerală nu a suferit transformări chimice față de cum e la sursă.

Nu crede în purificarea apei. Crede că aceea comercializată sub acest nume e tot apă de la robinet, care – chipurile – trece printr-un proces de purificare. Nu e neapărat împotriva apei de la robinet, dar nu e de acord cu cei care o îmbuteliază și fac grămezi de bani pe urma așa-zisului proces de purificare.

La începutul acestui an, Martin Riese a ajuns și în România, invitat de AQUA Carpatica să apară într-un spot publicitar, după ce el însuși a descoperit-o la Los Angeles (AQUA Carpatica se distribuie și în Statele Unite). Când a fost la București, chiar a gustat din apa noastră de la robinet, pentru că îi place să încerce cât mai multe tipuri de apă, din toate locurile în care ajunge. Martin Riese a călătorit mult și, după calculele sale, a băut patru mii de tipuri diferite de apă. Apa de la robinet pe care a degustat-o la București nu i s-a părut chiar atât de rea: „În orice caz, e mai bună decât cea din Los Angeles”.

Martin Riese spune că fiecare dintre noi își poate dezvolta gustul pentru a discerne între diferitele tipuri de apă. Și chiar ne invită să facem exercițiul ăsta: să încercăm mai multe tipuri de ape una după alta și ne vom convinge singuri.


Acest articol face parte din categoria conținut sponsorizat și este oferit de AQUA Carpatica.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.