DOCUMENTAR RECORDER. Week-end-ul dezbinării naționale
O țară plină de oameni care se urăsc unii pe alții. Așa a arătat România în acest sfârșit de săptămână festiv, în care s-au împlinit 99 de ani de la Marea Unire și în care beteala de Crăciun a fost înlocuită cu hârtie igienică.
Am plecat vineri dimineață pe teren să filmăm o paradă militară și am sfârșit sâmbătă noapte prin a pune cap la cap o sumă de secvențe care ilustrează – nu e meritul nostru – în mod chirurgical România de azi. Filmul de mai sus are toate ingredientele unei tragice rupturi naționale: oameni aduși cu autocarele, într-un exercițiu final pentru mult anunțatele mitinguri PSD, oameni care-și laudă cu naturalețe condamnatul de frunte al județului, oameni supărați din cale-afară pe tot ce-i înconjoară. N-a vrut PSD-ul asta, dar, aducând câteva sute de români din toate colțurile țării într-o parcare pentru autocare, ne-a arătat cât de diferiți suntem. E aici mirarea unor copii din Sibiu la vederea unor bărbați dezorientați din Teleorman. I-am ascultat și pe unii, și pe alții, iar concluzia e că nu vorbesc aceeași limbă.
Lărgim cercul și ajungem către periferiile Capitalei, unde auzim ce n-am mai auzit de 30 de ani: la un bâlci din Sectorul 5, de la microfon, au fost rostite aceste cuvinte: „În armonie gândim clădirea temeliei fericirii noastre naționale!“. Bucureștenii au înghițit lozincile PCR-iste laolaltă cu fasolea nefiartă. Nici Maria Dragomiroiu n-a mai avut chef de poze și de fani, așa că a făcut o piruetă către următorul concert de întregire națională „Hai, vă pup, gata!“.
Ne întoarcem în centru, în sufrageria regală a Muzeului Național de Artă, pentru a o vedea pe Gabriela Firea cum oferă cheia orașului București unor oameni. Câțiva sunt vârfuri în domeniile lor de activitate, dar sunt și câțiva care au atâtea probleme de moralitate încât n-ar trebui să li se lase pe mână nici măcar cheia de la ghenă. Sufrageria regală e inundată de „Dunărea Albastră“ a lui Strauss și cu muzica asta tânguitoare în cap ajungem în Piața Victoriei, unde se urlă, pur și simplu, din toți rărunchii. Un târg de Crăciun pe locul protestelor e o sfidare, dar, mai mult decât atât, arată ce e în mintea celor care conduc Bucureștiul: un fel de a spune „lasă că le-arătăm noi!“. Un șah deloc inteligent al PSD-ului, care a mutat rapid pionii (de la pionii Inspectoratului Școlar București până la pionii care aduc WC-urile ecologice la evenimente). Ura oamenilor unii față de alții a cunoscut apogeul în dimineața de 2 decembrie. Doi indivizi – unul pro și altul contra proteste – s-au luat la bătaie în fața Guvernului. De la începutul anilor ’90 n-am mai văzut români cărându-și pumni în stradă pentru cauze civice sau politice.
Am ezitat cu privire la finalul filmului. Am vrut să punem mențiunea „Va urma“. Am tot scris-o și am șters-o și până la urmă n-a rămas. Greșeală. Pentru că aproape sigur „va urma“. Prin vocea lui Codrin Ștefănescu, PSD-ul a anunțat aseară mitinguri de amploare în București și în marile orașe „împotriva statului paralel“. O nouă instigare la ură. Așa am intrat în anul 100 al statului nostru. La anul vom aniversa 100 de ani de România și un an de România paralelă.
Acest material a fost realizat cu sprijinul donatorilor Recorder. Fără suportul lor n-am fi avut resursele umane și materiale necesare unui asemenea efort. Le mulțumim tuturor celor care ne-au susținut!
