(P) Nimic de ascuns. Angajații Absolut Vodka au venit la muncă în pielea goală

Ne e pur și simplu rușine să vă arătăm noua reclamă de la vodca Absolut, dar v-o povestim. Totul se petrece într-un orășel din sudul Suediei, Åhus, un loc binecuvântat de natură cu ape cristaline și lanuri bogate. La periferia Åhusului, Gunnar, un bărbat la vreo 35-40 de ani, se îndreaptă, cuminte, cu bicicleta, spre locul său de muncă: fabrica de vodcă Absolut. „Toți angajații fabricii noastre fac naveta“, ne spune Gunnar, în timp ce descalecă și-și lasă bicicleta în locul special amenajat. Pe fundal se văd alți angajați, bărbați și femei, parcându-și bicicletele cum mișcări ample. „Iată, este oră de vârf!“, explică Gunnar.

Dacă ar fi o reclamă la radio, totul ar fi ok, dar îl vedem pe Gunnar și Gunnar e complet dezbrăcat. Doar bocancii rotunjori la vârf și șosetele de lână sunt din filmul „smart casual, de mers la serviciu”. În rest, nimic! Îi vedem și pe colegii săi cum descalecă sprinteni, goi în lumina dimineții, cu trupurile lor de corporatiști trecuți de prima tinerețe. Ziua de muncă continuă cu toți acești oameni dezbrăcați, trebăluind prin fabrică și prin birouri. Spunem reclamă și vă gândiți la actori, figuranți și multă regie. Greșit. Sunt chiar angajații care fac vodca Absolut, inclusiv CEO-ul companiei, o doamnă dezbrăcată și ea.

De ce fac suedezii chestia asta? Pentru că și-au dat seama, în cei aproape 40 de ani de făcut vodcă, că există în consumatori o mare curiozitate: cum se face, dom’ne, vodca? Cine-o face, cum, din ce… chestii d-astea. Oamenii vor tot mai mult să aibă o relație cu brandurile pe care le admiră și le consumă. În limbajul companiilor, asta se traduce prin nevoia de transparență, iar exemplele de adevărată transparență din partea brandurilor sunt încă rare. Și-atunci, Absolut face o declarație de transparență: „Nu avem nimic de ascuns! Iată-ne!”.

E o metaforă, fraților. E vorba de transparență totală în procesul de producție. Când vine vorba de alcool, valoarea asta e importantă: e bine să știi ce bei. Iar în cazul de față, avem de-a face cu o vodcă care nu are nimic de ascuns. Nici măcar cacofonia din acest copy. Se face din apă suedeză, de-a locului, cerealele tot de pe-acolo sunt, se îmbuteliază în sticle făcute din 40% geam spart și reciclat (ca să nu-i mai certați pe ăia mici când sparg câte-un geam). Cu ce rămânem? Cu o vodcă mai bună, cu o lume mai eco, cu niște consumatori satisfăcuți în curiozitatea lor și cu câțiva muncitori suedezi pentru care corporatismul e mai mult corp și mai puțin ism.

PS: Ne-a mai venit inima la loc și parcă-parcă ne-am încumeta să vă arătăm și varianta video a campaniei. Ia încercați aici


Acest articol este un advertorial Absolut Vodka

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.