VIDEO | Teleormanul sub ape și sub vremuri: „Nu mai avem nicio speranță”

  • Sâmbătă, 10 martie, 2018. O zi însorită și o sală plină în fața căreia Liviu Dragnea rostește aceste cuvinte: „Dacă privim înainte și dacă vom reuși să impunem acest efort de accelerare a economiei și societății, peste 22 ani, în 2040, vom putea vorbi despre o Românie mult diferită față de România de azi. Vom fi a opta economie a Uniunii Europene și lider regional în Europa de Sud Est”. Peste 4.000 de oameni aplaudă frenetic, nederanjați de ridicolul situației în care un lider politic promite, de fapt, o țară normală peste două decenii.

Trei zile mai târziu, peste România începe să plouă și locuitorii din mai multe județe se gândesc cu speranță la digurile din 2040. Deocamdată, prezentul îi găsește cu gospodăriile și casele inundate. La Drăgănești-Vlașca, în Teleormanul pe care Liviu Dragnea l-a condus 12 ani din poziția de președinte al Consiliului Județean, apele au venit de două ori în ultimele săptămâni. Și vin de fiecare dată când plouă mai sănătos sau se topesc zăpezile. Construcția unui dig care să apere localitatea a rămas doar o promisiune neonorată, bună pentru campania electorală. Localnicii par resemnați: „N-avem ce face”.

Ieri, viitura împărțise satul în două, iar localnicii erau plimbați dintr-o parte în alta în remorca unui tractor. Așa își vedeau de viață. Așa plecau și se întorceau de la muncă, așa mergeau la cumpărături, așa ajungeau și la cimitir, la înmormântări. Oamenii recunoșteau că nu mai așteaptă nimic de la teleormănenii lor ajunși în fruntea țării. Nici acum și nici în 2040.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.