Raportul Recorder la nouă luni de la lansare

Rămâne cum am stabilit: Recorder este o publicație deținută de jurnaliști și continuă să se autofinanțeze din donațiile cititorilor și din contracte de publicitate. Așa cum am promis, la fiecare trei luni venim în fața voastră cu un raport în care explicăm modul în care am utilizat banii pe care i-am încasat din donații. Nu este numai un bilanț contabil, ci și un jurnal al acestei inițiative care mizează totul pe independență și corectitudine.

Începuturile sunt dificile, dar pline de entuziasm. Prima jumătate de an din viața proiectului Recorder a fost efervescentă și intensă. Ne-am bucurat de o simpatie copleșitoare și, poate, uneori exagerată. Am știut mereu că proba de foc nu va fi startul, ci lunile de după, când fascinația pentru „the new kid in town“ se duce și trebuie să supraviețuim prin ceea ce știm să facem. În ultimele trei luni, redacția Recorder nu s-a abătut de la regulile presei de calitate, iar rezultatele ne întăresc convingerea că un astfel de jurnalism „face audiență“. Am avut o medie de 23.200 de afișări pe articol, iar reportajele noastre video au fost urmărite de sute de mii de oameni.

Suntem conștienți că mass-media se schimbă cu o viteză nemaiîntâlnită și încercăm să ținem pasul cu asta. Nu doar modul de transmitere a informației suferă modificări, ci și interacțiunea redacțiilor cu publicul și modelele de finanțare. Un raport Reuters Institute for the study of journalism arată că, anul trecut, o mare publicație precum „The Guardian“ a înregistrat, în premieră, venituri mai mari direct de la cititori (donații și abonamente) decât din publicitate. Este un model care arată că presa se află într-un proces de însănătoșire. Redacțiile se întorc cu fața către public, cel mai onest patron de presă din câți pot exista. Ne bucurăm că am mizat pe această idee din prima zi de Recorder și vom continua să întreținem interacțiunea cu susținătorii noștri. În ultimele trei luni, cititorii au donat în contul Recorder, prin transfer bancar sau prin butoanele de PayPal afișate pe site, suma de 9.150 de euro.

Pentru că nu putem construi o redacție numai din banii obținuți din donații, Recorder a derulat și în ultimele trei luni campanii de branded content și a publicat articole cu conținut sponsorizat. Toate au fost marcate corespunzător și au fost realizate în concordanță cu standardele de calitate pe care le-am impus. În continuare, contractele de publicitate asigură aproximativ 70% din bugetul Recorder, restul de 30% fiind completat din donațiile cititorilor.

Ajunși la capitolul contracte de publicitate, nu putem evita o discuție despre valorizarea muncii unui jurnalist și furtul de conținut. De la primele reportaje publicate (și, mai cu seamă, video-reportaje) ne-am dat seama că o mare problemă pentru noi va fi furtul de conținut. Site-uri cu renume în presa românească sau simpli utilizatori de Facebook clonează materialele produse cu mari eforturi financiare și de timp și le urcă pe site-urile sau conturile pe care le dețin. Unii o fac în mod interesat, pentru a crește numărul de afișări pe propriile platforme media, alții o fac din neștiință, crezând că astfel pun umărul la dezvoltarea Recorder. Pentru cei din urmă, revenim cu informația că Recorder supraviețuiește și din contracte de publicitate. Iar în fața echipelor de marketing din companii, acest proiect este comprimat într-un șir de cifre care indică numărul de afișări, reach-ul, profilul celor care intră în site și afinitatea lor cu anumite produse sau servicii. Toate aceste date se transformă în posibilități de monetizare. Clonarea materialelor și distribuirea lor pe alte canale ne anulează aceste posibilități.

Am adunat în ultimele săptămâni câteva exemple de așa nu, în ceea ce privește preluarea materialelor: Deputata PNL Florica Cherecheș intuiește potențialul politic al reportajului despre participarea Vioricăi Dăncilă la „Simfonia Lalelelor“ și fură clipul video realizat de Recorder, urcându-l pe propriul cont de Facebook. Facem mențiunea că nu producem reportaje pentru conturile de Facebook ale politicienilor și că, dacă a apreciat materialul jurnalistic, doamna deputat Cherecheș ar fi putut să folosească opțiunea (mult mai la îndemână) de Share (Distribuie).

Un dublu exemplu de cum nu se citează corect sursa ne-a venit, în urmă cu câteva săptămâni, de la site-ul comisarul.ro, care a preluat, fără vreun acord, un material Recorder și i-a schimbă titlul, folosind în dreptul Vioricăi Dăncilă un termen cu care nu rezonăm: „Proasta României“. Materialul de pe comisarul.ro a ajuns să se răspândească în mediul virtual atât de mult încât site-ul cu pricina a fost citat ca sursă primordială de prestigioasa Revistă 22. Nu suntem deloc fericiți cu ideea că reportajele video pe care le facem ajung în malaxorul unor site-uri obscure și apoi se răspândesc pe internet cu titluri și comentarii pe care nu le considerăm materiale jurnalistice.

Al treilea exemplu vine de la site-ul televiziunii Realitatea TV, care copiază integral – text și video – un articol de pe Recorder, iar la final pune mențiunea „citește mai multe pe recorder.ro“. Fals, nu mai era nimic în plus pe recorder.ro, pentru că realitatea.net copiase tot materialul. Un copy-paste făcut într-o jumătate de minut anulează o muncă de peste 12 ore a echipei Recorder, timp în care am fost și șoferi, și cameramani, și reporteri, și editori de montaj.

Aceasta nu este nici pe departe o dojană, este o notă explicativă despre cum funcționează o redacție care încearcă să producă conținut exclusiv și să trăiască din valorizarea muncii depuse de propriii jurnaliști, nu din articole făcute de alții.

Nu dorim să încheiem pe acest ton. Pentru că adevărul este că în ultimele trei luni ni s-au întâmplat și foarte multe lucruri bune, am avut parte de mesaje și gesturi care ne-au emoționat. Menționăm aici inițiativa domnului Daniel Iordache, patronul magazinului de îmbrăcămite DCI Shop, din Brașov, care văzând imaginile de la un protest desfășurat în condiții meteo foarte neplăcute, a trimis prin poștă, pentru toți membrii echipei, câte o geacă de protecție împotriva ploii. Între timp a venit vara și n-am avut prilejul să le purtăm, dar gestul omului ne ține de cald pe dinăuntru. Și, nu în ultimul rând, ne-am bucurat să vedem că numărul fanilor de pe Facebook a depășit 100.000. Vă mulțumim tuturor încă o dată și vă asigurăm că încrederea și susținerea voastră reprezintă cel mai important capital al acestui proiect.


Dacă vrei să donezi pentru Recorder o poți face aici.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.