VIDEO Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat

Ați observat cu câtă naturalețe se întorc foștii politicieni în fața românilor? Ați remarcat cât de greu este să-și accepte retragerea cei care stăteau cândva la masa puterii? După un timp, încep să se foiască în fotoliul de acasă și construiesc scenarii în care să pară că noi toți pierdem odată cu ieșirea lor din scenă. Așa că, în loc să fie un gest de onoare irevocabil, demisia dintr-o funcție publică nu este decât o cerere de concediu.

Dacă nu ați fost atenți la subtilitățile de pe scena politică românească, vă spunem noi: o seamă de actori politici care, acum trei ani, după tragedia din clubul Colectiv, și-au semnat demisiile cu ambele mâini, se întorc astăzi în lumina reflectoarelor cu haine noi și năravuri vechi. Vorbim despre reînvieri politice precum cea a generalului Gabriel Oprea sau a ex-primarului de la Sectorul 4, Cristian Popescu Piedone și, nu în ultimul rând, a fostului ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu.

Așa se face că, într-o dimineață de octombrie rece și ploioasă, dar într-o atmosferă de caldă prietenie, Nicu – așa cum îi spun apropiații – și-a relansat cariera naufragiată în urmă cu trei ani. Pe atunci, ignorând realitatea, ne anunța că statul român și chiar el, ministrul, fac față cu brio situației dramatice în care se aflau sutele de răniți în incendiul din Colectiv.

Timpul a demonstrat că reacția lui Bănicioiu a fost doar un balet demagogic, iar România a fost complet depășită de efectele devastatoare ale incendiului de acum trei ani. Știm însă, din gloriosul nostru trecut, că politica românească îi primește în brațele ei pe cei care au greșit, mai ales dacă pretind că nimic nu s-a întâmplat.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.