Activismul de cartier. Cum poți schimba lucrurile la tine pe stradă

Momentele de criză comună au, de cele mai multe ori, marele merit de a uni oamenii care le trăiesc.

Am văzut asta imediat după începutul pandemiei de COVID-19, când mai mulți cetățeni au sărit în ajutorul vecinilor vulnerabili în fața virusului și s-au oferit să meargă la cumpărături în locul lor. Am văzut asta și în sălile pline de voluntari ale Direcției de Sănătate Publică. Însă cel mai clar am văzut asta în ultimii ani, la protestele și la marșurile publice, când cetățenii din România au conștientizat mai clar ca niciodată câtă putere au acțiunile lor civice.

Oamenii au început să învețe că trebuie să pună presiune pe politicieni pentru a rezolva marile probleme din societate. Și, mai nou, în România ia avânt și activismul de cartier, adică genul de implicare civică în care oamenii se concentrează și pe rezolvarea problemelor de pe strada lor sau de pe scara blocului în care locuiesc.

În București și în zonele limitrofe sunt astăzi 43 de grupuri civice care se luptă să schimbe în bine lumea din jurul lor.

„Activismul ăsta civic e o chestiune de durată, oamenii trebuie să înțeleagă că nimic nu se face peste noapte și că noi trebuie să ne asumăm rolul de picătură chinezească dacă vrem ca ceva să se rezolve. Când încep să trimit petiții Primăriei în care le cer să reabiliteze un parc dintre blocuri, îmi pun alarmă pe telefon care îmi amintește o dată pe săptămână să mai sun la primărie și să mai întreb ce s-a mai întâmplat cu solicitarea mea”, spune Bogdan Mita, care a pus bazele unui grup civic din cartierul Iancului.

În Olanda, una dintre țările recunoscute pentru calitatea vieții cetățenilor, plimbările prin cartier menite să închege comunitatea și să scoată la iveală nemulțumirile oamenilor au deja vechime de zeci de ani. Ne-am inspirat de la ei și am hotărât să mergem și noi la pas prin București cu doi dintre reprezentanții unora dintre cele mai active grupuri civice din Capitală.


Material susținut de TamTam, un grup de ONG-uri adresat tuturor celor care își doresc să se implice civic. Citeste Ghidul de Supraviețuire Civică și află și tu ce poți face pentru orașul tău.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.