Antreprenor român, creator de manuale digitale la Londra, despre eșecul românesc al editurii unice: „Au făcut manuale după chipul și asemănarea lor. Adică foarte prost“

La mijlocul săptămânii v-am prezentat un portret al Mariei Nistor (31 de ani), femeia numită la conducerea editurii care se ocupă de toate manualele apărute anul acesta pe băncile școlilor. Cu o mediocritate asumată, Maria Nistor ne-a spus că lucrurile nu merg bine, dar asta nu pare a fi o problemă: „până la urmă, ce merge bine în țara asta?“.

Azi vi-l prezentăm pe Paul Balogh, un antreprenor de 38 de ani, care între 2009 și 2015 a colaborat cu mai multe edituri din România pentru realizarea de manuale școlare digitale. Atunci când cei din Ministerul Educației credeau că manualul digital trebuie să fie un pdf, Paul a venit cu ideea că manualul digital trebuie să vorbească cu elevul, să-i dezvăluie lucruri, de la scurte fragmente video, la modul cum se pronunță cuvintele într-o limbă străină. Pe scurt să fie interactive, să țină pasul cu așteptările copiilor care s-au născut cu tableta în mână. Așa au apărut, pentru o vreme, manuale digitale cu nimic mai prejos decât cele din Vestul Europei.

În urmă cu trei ani, sătul de incertitudinile nesfârșite cu privire la piața de carte școlară (licitații incorecte, schimbări de la un an la altul), Paul a părăsit România, pentru a face același lucru la Londra. El este astăzi co-fondator și CEO Learn Forward, un start-up care dezvoltă software educațional, colaborând cu edituri, școli și universități din Europa. Ultimul produs lansat, Hypersay, este o platformă pentru prezentări interactive folosită de 100.000 de profesori, lectori, studenți, traineri și speakeri la conferințe din 200 de țări. Learn Forward a mai realizat conținut digital pentru instituții educaționale importante, precum Eton College. Cu studii universitare de filozofie, dar pasionat de programare și web-design, Paul a fondat și o editură academică internațională (Zeta Books).

Am stat de vorbă cu Paul Balogh, într-una din scurtele sale vizite în România, și ne-am dat seama cât de mult pierdem cu fiecare tânăr competent în domeniul său care alege să plece din țară. De la discurs la idei și până la determinarea cu care vorbește, Paul are atitudinea omului pentru care mediocritatea nu e o opțiune.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.