Antreprenoriatul salvează Roșia Montană
- Din marile orașe sau din cătunele neștiute ale României se ridică tot mai adesea mici întreprinderi ale unor oameni care nu și-au pierdut încrederea în această țară. Odată cu ei apare o nouă categorie de antreprenori: cei care au curajul să pornească afaceri bazându-se doar pe determinare și creativitate. Cu sprijinul UniCredit Bank, Recorder vă prezintă serialul „Romanian stories“, o colecție de reportaje despre începuturi, nopți nedormite și mari speranțe.
- Tică Darie, un tânăr de 25 de ani, a pus pe picioare o mică afacere în Roșia Montană: vinde articole vestimentare din lână, croșetate de femeile din comună. În 2013, când a început cu primii ciorapi expuși pe Facebook, totul părea a fi doar o ghidușie pe net. Azi, Tică se gândește că poate trăi din asta. El și câteva zeci de familii din Roșia Montană.
Tică, la porțile micului său show-room. FOTO: Recorder
După ce Roșia Montană nu a mai fost subiect de luptă și protest, după ce aurul a fost lăsat în munți, iar minerii și-au agățat lămpașele în cui, mica localitate din județul Alba a rămas suspendată într-o stare de incertitudine și sărăcie. Iar peste toate s-a așternut ceața apăsătoare a resentimentelor. Roșia Montană este și astăzi dezbinată între dorința unora de a se îmbogăți de pe urma exploatării miniere și statornicia altor de a muri în patul lor, în casa lor, în satul lor, cu munții lor deasupra. „Goldiștii“ versus „alburnușii“ (peiorativele pe care cele două tabere și le-au atribuit reciproc, de la numele companiei Roșia Montană Gold Corporation și, respectiv, Asociația Alburnus Maior).
Ruine
De cum te abați de la drumul Abrud – Câmpeni și intri în Roșia Montană, vezi ruine: foste clădiri în care se prelucra cândva roca auriferă, case cumpărate de Gold Corporation și apoi lăsate să se scufunde singure în pământ (planul era ca satul Roșia Montană să fie strămutat pentru a face loc unui iaz de decantare). Apoi alte ruine: blocuri de locuințe în care orbecăie azi șobolanii, un fost teren de fotbal, un fost bufet ceaușist pe care a supraviețuit inscripția Cooperativa. Pare decorul unui film în care ceva rău stă să se întâmple. Roșia Montană a pierdut, de la Revoluție și până acum, mai mult de jumătate din populație. După eșecul minier care s-a derulat în ultimele două decenii, comuna a ajuns să numere 2.600 de oameni răspândiți prin 16 sate. Drumurile care ar trebui să unească aceste sate sunt roase de timp și de umezeală, mai cade lumina uneori, telefonie mobilă e, dar nu e peste tot. Benzinăria, poșta, banca… toate sunt departe, la Abrud sau la Câmpeni. Să pornești o afacere aici e ca și cum ți-ai face o programare la dentist ca să te relaxezi.
Meet Tică
Tică Darie este primul antreprenor al Roșiei Montane. Vinde articole vestimentare din lână, de la ciorapi de iarnă, la costume de baie. Totul e realizat prin munca și creativitatea unei echipe formate din Tică și 30-40 de femei din Roșia Montană, pricepute la tricotat lâna. Nu există limite: tânărul și femeile – majoritatea trecute 60 de ani – fac, la fiecare început de primăvară și toamnă, un brainstorming de fashion design. Așa s-au născut căciuli à la Jamiroquai, poncho-uri, tunici, gulere bogate cu care tineretul din ziua de azi își înfășoară gâtul și jumătate de față, gentuțe pentru fete, mănuși fără degete pentru fotografi. E un slow-factory rural care deservește cel mai urbanizat segment de tineri din România. Din vatra Roșiei Montane, pentru yuppies, pentru millennials, pentru Generația Z.
Produsele sunt 100% naturale (din lână merinos) și 100% hand made, cu mâinile și andrelele femeilor din Roșia Montană + mâinile pe laptop ale lui Tică.
Care-i treaba cu Tică
– Tică Darie se naște în 1992 în municipiul Suceava.
– În 2006, pe când avea 14 ani, ajunge la festivalul FânFest de la Roșia Montană și prinde drag de acest loc.
– În 2010, pleca din Suceava pentru a studia în Danemarca, la Copenhagen School of Design and Technology.
– În 2012, când proiectul minier de la Roșia Montană era din ce în ce mai aproape de realizare, Tică se hotărăște să atragă atenția asupra pericolelor din spatele acestei inițiative printr-un drum cu bicicleta pe ruta Copenhaga – Roșia Montană. 31 de zile. 2.600 de kilometri.
– În 2013 repetă traseul european pe bicicletă. În vara aceluiași an se hotărăște să se mute definitiv la Roșia Montană, pentru a apăra cauza localității. Își închiriază o casă pe coasta unuia dintre cei patru munți condamnați la distrugere prin dinamitare. Realizează mai multe filmări în care surprinde adevărata față a angajaților și a susținătorilor companiei RMGC. Imaginile filmate de Tică scandalizează opinia publică și ridică la cote mari nivelul de respingere față de proiectul minier de la Roșia Montană. Pe plan local, Tică Darie devine profund antipatizat de o parte a populației din mica localitate minieră. Este fugărit, înjurat, amenințat (de cele mai multe ori cu bătaia, uneori cu moartea, o dată cu răstignirea).
– În noiembrie 2013, la presiunea străzii, Parlamentul României respinge proiectul exploatării miniere. Pentru Tică Darie, cetățean al Roșiei Montane, începe o nouă etapă.
Ciorapi
Viața se liniștește, Roșia Montană iese din buletinele de știri și redevine o simplă comună din inima Transilvaniei, cu ierni lungi și grele. Înainte de Crăciunul din 2013, Tică o întâlnește pe tanti Eta, o femeie din Roșia Montană, care-i oferă o pereche de ciorapi tricotați. Tică îi ia, dar nu-i îndeasă în picioare. La războiul de țesut al micilor afaceri, băiatul începe să țeasă un plan. Ia ciorapii, le face câteva poze și-i aruncă pe Facebook:
Câteva ore mai târziu: 100 de comenzi, sute de like-uri. Speranță: „s-ar putea să meargă“.
O zi mai târziu: 300 de comenzi și tot mai multe share-uri. Panică: „de unde scot 600 de ciorapi?“
Trei luni mai târziu: peste 300 de comenzi onorate. 20 de femei implicate zi și noapte. Facebook-ul – plin de poze cu ciorapi de lână made in Roșia Montană. Tică – extenuat și cu buzunarele goale: prețul anunțat la început fusese o imensă eroare, căci acoperea numai manopera. Materia primă, transportul lânii și costurile de expediție ale ciorapilor le-a acoperit Tică. A învățat, astfel, prima lecție a antreprenoriatului: folosește-ți capul, nu doar inima!
Patru ani mai târziu:
L-am întâlnit pe Tică Darie, la sfârșit de septembrie, în centrul Roșiei Montane. Era pe fugă, ca orice antreprenor: pregătea lansarea colecției din această toamnă. Avea în lucru ședința foto pentru articolele sale. Asta însemnă: alege fotomodele, tocmește fotografi, asigură-te că nu plouă în ziua shootingului, du-i pe toți la Cluj-Napoca, să iasă pozele cu patină urbană… „Complicat!“.
„Sunt aproape patru ani de când am început chestia asta, dar simt că nu m-am învârtit în jurul cozii. În fiecare an am experimentat, am schimbat câte ceva, am îmbunătățit, iar asta se simte și în cifre“. De la prima pereche de ciorapi vândută și până astăzi, Tică a crescut sănătos. Are firmă – SC Made in Roșia Montană SRL -, raportează cifra de afaceri (84.000 de lei pe 2016; e mult, e puțin pentru o firmă cu un singur angajat + o bicicletă?), are un site cu toate facilitățile de shopping online, are un brand cu o poveste în spate. Și mai are Tică: gânduri mărețe, determinare multă și un optimism cum rar mai găsești prin aceste locuri (Dacă mergi pe stradă și auzi un râset în Roșia Montană, sunt șanse mari să fie Tică)
Mediu neprietenos
Această energie continuă a lui Tică îi scoate din sărite pe primarul Roșiei Montane și pe consilierii de la primărie. Tânărul îi toacă la cap cu tot felul de cereri, iar ei îl alungă cu cele mai năstrușnice argumente: i-au spus să-i lase în pace, că e moldovean și ei nu suportă moldovenii. Sau că e omul lui Soros și nici pe oamenii lui Soros nu-i suportă. Pe Tică, toate astea îl distrează și-l ambiționează. Atât de mult încât anul trecut a candidat la primărie. Și-a lăsat mustață ca să pară mai matur, și-a făcut afișe și a pus lângă sloganul „Votați Tică Darie!“ semnul său electoral: like-ul de la Facebook. A ieșit pe locul trei, din nouă candidați, dar mai încearcă și în 2020.
„Problemele m-au ținut pe mine aici. Dacă îmi era ușor, eu n-aș fi rămas. Toate piedicile astea m-au făcut să stau. Acum sunt optimist. Am început să-mi construiesc un viitor aici. Fiica mea s-a născut fix în Roșia Montană“.
Miracol
Cu autoritățile locale împotriva sa, cu unii localnici care încă-l mai privesc cu dușmănie, cu o infrastructură care te îmbie mai mult la pictură decât la business, Tică Darie își vede de drum: „Important e că merge. Deocamdată nu trăiesc din asta. Fac site-uri ca să pot supraviețui. Dar sper ca într-o zi să pot să mă plătesc și pe mine“. Din declarația de avere depusă în momentul candidaturii la primărie am aflat că Tică este directorul comercial al firmei SC Made in Roșia Montană SRL și că în ultimele 12 luni înregistrase venituri de 41 de lei.
„Până acum, tot profitul l-am reinvestit. Este o afacere socială. Iar de anul ăsta, vrem să direcționăm bani și către educație“. Cu puținii copii rămași în Roșia Montană, Tică Darie a creat un club de cercetași, pentru ca cetățenii de mâine ai comunei să nu mai poată fi manipulați și teleghidați în funcție de interesele unor terți. Și mai e un motiv pentru care Tică se gândește la viitorul Roșiei Montane. În urmă cu trei luni, el a devenit tată: i s-a născut Mira, de la Miracol.
In progress
Tică a trecut cu bine peste ședința foto la care lucra la final de septembrie: pozele ne arată oameni tineri, fericiți că poartă produsele marcate Made in Roșia Montană. Acum, Tică se pregătește de târgurile de Crăciun, perioada cea mai bună pentru acest gen de afaceri.
Marfa pe care o expune nu este ieftină: o căciulă începe de la 100 de lei, iar un pulover sare de 500 de lei. Dar la standul „Made in Roșia Montană“ nu se face numai shopping. E și un act de civism al românilor care acum patru ani au ieșit în piețele marilor orașe și au strigat „Uniți salvăm Roșia Montană!“ Roșia Montană a fost salvată, pentru moment, de cianură. Dar, la fel de otrăvitoare ca cianura este și sărăcia. În ultimii ani, peste 200 de oameni au fost angrenați în afacerea „Made in Roșia Montană“. Pentru ca Roșia Montană să mai fie salvată o dată ar mai fi nevoie de niște Tică – oameni care să dezvolte în jurul lor alternative la mineritul energofag și neprietenos cu mediul.
Tică a pornit pe calea asta și e atent la toate: de la expunerea pe Facebook, la moțul pe care se gândește să-l adauge căciulilor bărbătești, pentru un plus de je ne sais quoi. E mereu pe fugă dar a găsit timp, înainte să ne despărțim, pentru un meci de foosball în viitorul club al cercetașilor din Roșia Montană.
A câștigat și primul joc, și ceea ce ar fi trebuit să fie revanșa. În spatele râsului său de adolescent, Tică urmărește succesul cu tenacitatea cu care, pe vremuri, minerii urmăreau filonul întortochiat al aurului prin galeriile de sub Roșia Montană. Povestea e în desfășurare, așa că vom sta de veghe să vedem dacă Tică se pierde în abisurile antreprenoriatului sau iese la lumină cu partea sa de aur.
Acest articol face parte din proiectul editorial „Romanian stories“, realizat cu sprijinul UniCredit Bank
