Scandalul din Consiliul General: cine pe cine a bătut la Primăria Capitalei

Primăria Capitalei are un buget de peste 1 miliard de euro anual, iar cele mai importante decizii privind administrarea acestei sume uriașe se iau în ședințele Consiliului General. Potrivit legii, aceste ședințe sunt publice, ceea ce înseamnă că fiecare cetățean are dreptul să asiste la dezbateri. Însă legea nu este întotdeauna suficientă.

În ultimele șase luni, mai mulți bucureșteni (unii dintre ei membri ai unor ONG-uri) au acuzat că primarul Gabriela Firea interzice accesul cetățenilor la ședințele de consiliu general. Iar la ședința din 8 iunie situația a degenerat în lupte corp la corp pe holurile Primăriei.

Câțiva cetățeni care au încercat să participe la ședință au fost opriți la intrare de agenții poliției locale, care nu le-au spus că nu au drept să participe, ci că în sala unde se întrunește consiliul nu mai există locuri libere. Numai că jurnaliștii aflați în interior trimiteau poze din care se putea observa că în sala existau scaune goale, iar în sectorul rezervat cetățenilor multe dintre ele erau ocupate de angajați ai primăriei.

De aici, lucrurile s-au precipitat: cetățenii au vrut să intre, agenții de la „locală” s-au opus cu trupurile lor. S-a purces la o îmbrânceală energică, întreruptă de apariția consilierului Valentin Voicu, care i-a poftit pe nemulțumiți în sala de ședință. Aici s-a putut constata că locurile cetățenilor erau ocupate, într-adevăr, de angajați ai primăriei, dar și de pensionari care nu avuseseră nicio problemă cu accesul.

Un rănit grav care se ținea de deget

În loc să se rușineze de flagrantul în care au fost surprinși, șefii din Primărie au dat vina pe cetățeni. Primarul Gabriela Firea a părăsit sala, iar Orlando Culea, președintele Consiliului General, i-a mustrat de la microfon, spunându-le că ar fi trebuit să urmeze procedurile legale și nu să pătrundă cu forța. O femeie a luat cuvântul încercând să explice că toți au urmat procedurile, depunând cerere cu 48 de ore înainte. În loc de răspuns, Culea a ordonat poliției locale ca aceasta să fie evacuată pentru că tulbură desfășurarea ședinței. Cei intrați în urma busculadei, au părăsit și ei în sala în semn de solidaritate.

Întrucât cei din Primărie au susținut că agenții poliției locale au fost răniți în urma îmbrâncelii cu cetățenii care voiau să intre în sală (în mare parte femei), un echipaj SMURD a ajuns la sediul instituției. După câteva zeci de minute, paramedicii au ieșit din clădire conducând la braț un agent de la „locală”, care avea o față tristă și care cu mâna dreaptă se ținea de degetul mare de la mâna stângă, dând de înțeles, în felul acesta, că este rănit cât se poate de grav. El a fost urcat în ambulanță în hohotele de râs ale trecătorilor.

Ca un epilog al acestor întâmplări, primarul Gabriela Firea a intrat în direct la mai multe televizuni și a comentat evenimentele pe un ton ce se preta unei situații de criză: „Niște așa-ziși cetățeni au intrat peste noi în ședință. I-au lovit pe polițiștii locali, i-au dat cu capul de pereți și de uși. Voi merge și eu la spital pentru că sunt îngrijorată de soarta lor. Au contuzii toracice și lovituri puternice la stern. Am deranjat grupuri de interese, dar îi anunț pe această cale că nu renunț. Mă voi lupta în continuare pentru bucureșteni”.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să